Un suflet pacatos
Un suflet pacatos
,, Timpul, pentru mine,
Intr-o clipire, a – ncetat
Crezand, ca te-am uitat,
Dar, n-ai plecat!
Ai revenit in clipele-mi reci
Ca o furtuna, in ganduri seci.
Tu, esti bine, iubire,
Te-ai vindecat de mine?
Adesea te vad,
Prin geamul aburit, mergand pe poteci,
Intind o mana sa te prind, dar tu treci,
Te vad, si totusi in noapte pleci.
Cu aripile-mi frante in zbor, candva,
M-ai luat pe bratele tale, m-ai ridicat.
Jaratic, durere, foc si dor, de zor
In viata, oamenii rai mi-au aruncat,
Dar inima si sufletul meu, te-au cautat.
Lacrimi mi-ai sters,
Cu putere m-ai scuturat
De gandurile-mi seci,
De clipele-mi reci,
Vise, in viata mi-ai strecurat.
Te strigam, te chemam, In zori si-n noapte,
In vise, in soapte, In viata sa te am, te vroiam.
Fara tine, frunzele ruginii fosneau pe alei,
Era toamna, si-undeva, din tei
Se-auzea un cantec incetisor, alelei...
Se deschidea o carare spre un alt taram,
Unde totul parea invaluit in fum.
Obloanele erau trase la usi si ferestri,
De cine mi-era teama?
Iubire, unde esti? N-ai vrea sa ma privesti?
Nu ma temeam de gura si de ura lumii,
De intunericul marsav al minciunii,
Am vrut, suflete, sa ma despart de tine
Si sa traiesc, ca florile-n vale,
Cu flori si petale, fara de imbratisarile tale.
Dar, intr-o vara, trist si-nsingurat, m-ai aflat
Tu, floarea mea albastra, cineva ti-a suflat
Ca visele-mi aruncasem de mult timp in ape
C-ai fi putut sa-mi fii, spre sfarsit, atat de aproape,
Stia, ca bratele tale inca ma vor
Si nu ti-a trecut navalnicul dor.
Calugar, ma gaseai acum, in vechiul schit,
Iar cineva te-a intrebat:
Ce dor nebun m-a indemnat
Sa te astept intre sihastrii?
Si ai raspuns timid : doi ochi albastri ...
Tu !
Intr-o haina neagra, ma rugam fara de glas...
Pana la mine, mai aveai doar un pas!
M-ai gasit, iubite, in dragul nostru sat
Maica pacatoasa, cu capul aplecat,
Te-a rugat fierbinte
Sa o lasi, iubire, intre cartile sfinte.
Te-ai intristat si-ngandurat
Tu, calator, ce-ai trecut muntii infrigurat,
Privesti cu ochii-n departare
Tacut si abatut.
Nu ma judeca, cu dulce gura ta,
Stiu, ca iti cauti iubirea aceia-n zare
Si ca dorul... doare !
Dar, sunt un calugar in lume, pacatos,
Un suflet fara rost,
Ce plange-adesea, incet,
Cu rugaciune, smerit si ne-nteles. "
Maica Filoteea, pacatoasa
10.10.2020 - Un suflet pacatos
Comentarii
Trimiteți un comentariu