Aș vrea...

 

Aș vrea...

Aș vrea sa zbor precum un porumbel

În universul Tău, spre alte zări,

Să nu mai văd necazuri, supărări,

Și nici copilărie plină de dureri.

Aș vrea sa zbor în zări, ca porumbelul,

Să locuiesc la poartă-n în raiul Tău,

Acolo, unde suferința nu se simte,

Că-i numai fericire de nescris.

Acolo unde poarta nu se-nchide

Că nu e noapte, e într-una zi.

De soare și de lună nu-i nevoie,

Că îngerii veghează ai Tăi copii.

Aș vrea sa fiu și eu în temelia

Cu 12 apostoli scriși în ea,

Cu mucenici, cu sfinți, în zidăria

Sfințită, de însuși Dumnezeu, cu mâna Sa.

Se-apropie încet sfârșitul

Și ziua-n care voi pleca.

Căci în zorii dimineții,

Iisuse, sufletul mi-l vei chema.

Fi-voi gata oare, pentru-ntampinare,

Auzind, această grea strigare?

Știind că Mirele apare,

Fi-va Filoteea, printre înțeleptele fecioare?

Păcătoasa, Doamne, scrisă-n Cartea Vieții?

Ca-n ultima dimineață a dimineții,

Sufletu-mi ieșind pe porțile cetății,

Să văd, în agonia morții, Veșnicia Vieții?

06.07.2021

Maica Filoteea, păcătoasa