Celor plecati, sufletelor dragi

 


Sufletelor dragi,
Ne vom revedea, în veșnicii
Lângă Domnul, când vom fi!
Iar, de-acolo, niciodată
Nu ne vom mai despărți.
Nu lacrimi, ne cer ei.
Păstrați-vă, mâhnirea !
Un singur lucru vor :
Purtați-le-amintirea !
Prea repede și timpuriu
Au mers în lumea de tăcere.
Pentru cei, in urma lor lăsați,
Suflete dragi, rămâneți veșnic vii,
Iubirea noastră, va crește din durere.
Ați mers și voi,
Pe calea cea spinoasă
A vieții pe pământ.
Dar, pentru toți, moartea-i datorie,
Și-o plătim...rând pe rând.
Cu fiecare pas făcut,
Ne ducem, spre mormânt !
Pământul, este-o scenă
Pe care omu-apare.
Își joacă rolul,
Iar, mai apoi dispare.
Făceți-vă lină, cea din urmă cale,
Îngenunchind, rugând,
Mai târziu înțelegi
Ca și visele mor.
Și tu, ești doar atât: un călător
Pe-acest pământ, un trecător.
O frunză-n vânt, un suflet zburător .
03.07.2021
Maica Filoteea, păcătoasa

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Canon de umilință către Domnul nostru, Iisus Hristos, Mantuitorul

Pustia din lume

Mama mea,