Celor plecati, sufletelor dragi
Sufletelor dragi,
Ne vom revedea, în veșnicii 
Lângă Domnul, când vom fi!
Iar, de-acolo, niciodată 
Nu ne vom mai despărți.
Nu lacrimi, ne cer ei.
Păstrați-vă,  mâhnirea !
 Un singur lucru vor :
Purtați-le-amintirea !
Prea repede și timpuriu
Au mers în lumea de tăcere. 
Pentru cei, in urma lor lăsați, 
Suflete dragi, rămâneți veșnic vii,
Iubirea noastră, va crește din durere.
Ați mers și voi,
Pe calea cea spinoasă 
A vieții pe pământ. 
Dar, pentru toți, moartea-i datorie,
Și-o plătim...rând pe rând. 
Cu fiecare pas făcut, 
Ne ducem, spre mormânt !
Pământul, este-o scenă 
Pe care omu-apare.
Își joacă rolul,
Iar, mai apoi dispare.
Făceți-vă lină,  cea din urmă cale,
Îngenunchind, rugând,
Mai târziu înțelegi 
Ca și visele mor.
Și tu, ești doar atât: un călător 
Pe-acest pământ, un trecător.
O frunză-n vânt, un suflet zburător .
03.07.2021
Maica Filoteea, păcătoasa
Comentarii
Trimiteți un comentariu