- Nasterea Maicii Domnului -

  Iubirea nu e răsplată Iubirea nu e o răsplată. Să nu privim iubirea, juridic şi psihologic. Iubirea lui Dumnezeu, poate fi simţită şi trăită de om, mai mult sau mai puţin. Și în funcţie de asta, zice el, că este iubit mai mult sau mai puţin. “Cântăreşte” iubirea, în funcţie de felul în care el ca om, primeşte iubirea şi o întrupează. Dumnezeu este desăvârşit, dăruieşte toată iubirea, dar vasul în care primește omul iubirea, poate fi mai deschis sau mai închis. El, Dumnezeu, este Cel care iubeşte în noi. El, Dumnezeu, este Cel care ne dă puterea să ne rugăm. Dar, noi suntem cei ce simţim şi mărturisim prezenţa şi lucrarea Lui, în funcţie de mărimea şi profunzimea vasului. Să ne lărgim vasul inimii, oferind lui Dumnezeu spre vindecare şi sfinţire, mereu mai profund şi mai onest, tot ceea ce simţim şi trăim. Pe noi înşine şi toată viaţa nostră. Şi să nu uităm că făgăduim să ne dăm Lui şi “unii pe alţii”. Calitatea iubirii la un om sănătos duhovniceşte, este că iubirea se distribuie

  ,, Mai opriți-vă din cale, Fraților întru Hristos, Și uitați-vă cu jale La mormântul meu, de jos. Ca și voi am fost odată, Dornic pentru bunul trai. Iar acum, în groapă..iată, Sunt pământ și putregai. Despre multe ale vieții Nu cunoaștem ce va fi, Dar necruțătoarea moarte Știm precis că va veni. Viața este ca și roua, Ca un vis înșelător, Repede se dă perdeaua Către veacul viitor. Nu uitați, la rugăciune, Pe cei duși de lângă voi. Că și voi mâine, poimâine, Veți veni aici, la noi !! '' Autor necunoscut

  6.08.2018 Drumule, m-ai dus in lume, Mi-ai dorit, tu, zile bune. La un capat de pamant, Toate se duc, rand pe rand. Drumule, unde ma duci, De acum pana atunci ?! Anii zboara, n-ai ce face Drumule, te rog, te-ntoarce. Tineretea a trecut, Multe-n lume am vazut. Eu, cu multi am stat la masa, Si vreau sa ma-ntorc acasa. De straini m-am saturat Drumule, ma du in sat !!! La casuta parinteasca, Unde vor sa infloreasca, La batrani mei parinti, Nepoteii, cei cuminti. Si cuminti, si iubitori, Crescuti de bunicii lor. Du-ma drumule, la poarta Imbracata-n frunzi de vie, Ca sa-mi intilnesc o soarta, Din a mea copilarie !!! Unde, drumule, m-ai dus De nu văd nimic în sus?! Numai ape şi ninsori Imi îneacă ochii-n zori. Peste drumul meu de-acum, Se aşterne, un alt drum. Si mă tem, mă tem mereu Că aceasta, nu sunt eu. Ci, e firul de pământ Care mi-a intrat în gând ! Autor, Maica Filoteea

  Iata  ca, trimit acum spre cei care vor citi, nu doar cuvintele mele. Trimit bucati din sufletul meu. Din anul 2006, ofer voluntar ajutorul meu ( sub diferite forme), celor aflati in diverse situatii. Ajutorul umanitar si social, nu numai ca se face…intai, se simte. Am intins candva, o mana. Spre a fi ajutata. Si oameni cu suflet mare mi-au oferit ajutorul lor.    Peste ani, alti oameni aflati in furtuna vietii mi-au cerut mie, o mana de ajutor. Am intins o mana, de data asta ajutand, si asa mi-am pus sufletul meu si al celor din echipa mea, in palma celui care  s-a aflat in furtuna. Si am adus raze de soare.   De ce l-am ajutat? Sa vada si el culoarea vietii, sa-i facem furtuna mai calma . Multe persoane m-au intrebat de-a lungul celor zece ani de activitate in domeniul ong-urilor, – de ce  sa ajut ? ; de ce ajuti, tu ?       De ce sa ajuti ? – Ca sa rupi tacerea, sa  spargi peretii cu care iti impartasesti secretele, ca sa arati si altora ca : poti, daca iti doresti,  sa mori

  O mana de pamant, e omul   Omule, mana de pamant  C e-n   asta lume pribegesti, Tu, suflet chinuit, Care-asa   mult pacatuiesti La moarte, spune, Cand gandesti? Viata, este ca o scara, Te urca, te si coboara, Esti tot singur la necaz, Doar Dumnezeu ti -a ramas.   Si daca traim, Pentru Domnul, sa traim. Si daca murim, Pentru Domnul,   sa murim. Fie ca traim, Fie c-adormim, Ai Domnului, sa fim, In vesnicii.   O mana de pamant, e omul, Si nimic, fara Miluitorul. Un abur, care se-arata putintel, Impastiindu-se incetinel. Am avea doar intristare De n-ar fi a Lui, iertare. Si bratul, de nu i-ar fi tare, Ne-am prabusi, in clipe amare, Fara a Sa iubire mare, Niciunul n-am fi in stare Sa ridicam capul, in zare. Sa ne marturisim pacatul,   Ridicandu-ne insine, Dar si pe altul. Omule, mana de huma, Caieste-te,  Pe altii miluieste, De pacat, lipseste-te, Vino, si smereste-te. Caci viata-ti  este trecatoare, V-a trece

        Donatiile voastre catre biserica ortodoxa sau diferitele parohii, credeti ca sunt necesare sau nu ? Am facut apel de foarte multe ori catre romanii nostri ortodocsi, sa doneze . Ce este o donatie ? De ce ar trebui sa donati ? Ce impact social si ortodox ar avea suportul vostru financiar, material, alimentar, acordat unei cauze, unui caz grav, eveniment sau proiect? Sunt atat de necesare donatiile pentru biserica ortodoxa, pentru parohii, pentru cei sarmani ? Donatia, reprezinta o liberalitate. Ca si testamentul .  Donatia este actul juridic prin care o persoană dispune,  cu titlu gratuit,  de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane. Legea defineşe  donaţia  ca fiind contractul prin care, cu intenţa de  a gratifica  o parte, numită  donator,  dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părţi, numită  donatar. În ceea ce priveşe capacitatea persoanei care gratifică (a donatorului), respectiv a persoanei, sau in cazul nostru, care primeşte

  ,, Un monah este un om care se roagă pentru întreaga lume,care plânge pentru întreaga lume,iar în asta stă lucrarea sa principală… Mulţumită monahilor, rugăciunea continuă pe pământ fără încetare şi întreaga lume beneficiază de ea, căci prin rugăciune lumea continuă să existe; însă când rugăciunea va înceta, lumea va dispărea… Monahul este ori necunoscut ori neînţeles ori dispreţuit ori pur şi simplu ignorat de aproape toată lumea, deşi sunt apreciaţi şi chiar iubiţi de către cei care-i înţeleg cu adevărat. Pentru unii, existenţa monahului e o mângâiere; pentru alţii, ca un spin în conştiinţă. În ochii unora, monahul este relicva nefolositoare şi prăfuită a unui trecut fără însemnătate; în ochii altora, el este martor profetic înaintea lumii. Oricum ar fi, o caracteristică a Monahului este faptul că, pentru el, nimic din cele arătate mai înainte nu înseamnă mare lucru. El simte chemarea din partea lui Dumnezeu şi merge pur şi simplu înainte, urmând-o. Rugăciunea este centrul vocaţie

  Daruieste ! Cei ce daruiesc, au totul. Cei ce se abtin, nu au nimic. Vei avea cu adevarat, doar dupa ce ai daruit ! Ajuta ! Vei primi in dar, Imparatia lui Dumnezeu ! Sa ne nastem din nou, printr-o credinta vie si faptuitoare, in numele Domnului nostru Iisus Hristos. Trimit acum, spre cei care vor citi, nu doar cuvintele mele. Trimit, bucati din sufletul meu. Ajutorul, prin faptele de milostenie trupeasca si spirituala, nu numai ca se face…, intai, se simte. Să deschizi uşa faptelor bune şi inima pentru speranţă, bucurie şi Lumină. Să privesti înainte cu încredere, sa fii mai bun, ştiind că dacă ai credinţă, drumul tau va fi presarat cu împliniri. Prin vointa si bunatate. Alege, sa le intinzi o mana de ajutor copiilor sarmani si batranilor singuri si necajiti, pentru ca diferenta, o facem noi. Gesturile simple, micile sacrificii, creeaza marile bucurii. Fiecare dintre noi merita o sansa, dar fiecare dintre noi trebuie sa si ofere o sansa celorlalti. Iti mai amintesti cand a fost ul