- Nasterea Maicii Domnului -

  Mi-e dor, De cel ce pentru mine-a pătimit,  Mi-e dor, de Iisus, cel răstignit  Mi-e dor, și caut cu ochii în sus Să răzbat cu privirea, Spre albastrul ochilor lui Iisus,  De Fiul Fecioarei, mi-e dor nespus Mi-e dor, de cel ce pe moarte a răpus. Mi-e dor, De cel ce s-a Înălțat la ceruri Și mi-a lăsat în suflet... geruri, Mi-e dor de tine, Iisus cel flămând,  Ca tâlharul, pe cruce, în Tine crezând,  Mână în mână, porțile iadului sfărâmând Mi-e dor,  De Iisus cel din Rai, Mi-e dor, de tămăduirea ce-o izvorai, Mi-e dor, de viață în veșnicie,  Mi-e dor, de-a îngerilor zburdalnicie. Mi-e dor, Iisuse, când se lasă seară Și lacrimile-ți văd în picuri de ceară  Mi-e greu, să mă așez pe lacrimile Tale Mi-e greu, plângând,  Te văd pe asin, călare,  Si iudele aruncându-ți în cale, petale. Mi-e dor, Iisuse, în nopțile târzii  Mi-e dor, în rugăciuni să te pot simți,  Pe-o  rază de lumină să revii Mântuitor al lumii Ce-ți pot oferi? În jurul meu, e-atâta stricăciune  Și sete de păcat  Încât, te rog

„Trupul și sufletul sunt biserica lui Hristos , dacă ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui, că suntem răscumpărați cu preț de Sânge ( 1 Corinteni 6 , 18:20 ). Sminteala pe care o faceți voi, simonacilor, e piatră de ură și scandal, de poticnire pentru cei slabi. Voi faceți pe dos decât ceea ce spune Sfânta Scriptură și canoanele apostolice.  Tot clerul mănâncă carne de porc și de vită sâmbăta, iar duminica mănâncă Euharistia, Carnea și Sângele lui Dumnezeu, dar mirenii nu, deși au mai puține voturi și datorii. Voi beți paharul demonilor la mese sibaritice după Liturghie, dar pe creștini îi prohibiți de la împărtășire. Sunteți voi mai tari decât ,, Sfinte Tare" ?  [...]  Nu înțelegeți că, dacă nu-i mila cuminecării, Hristos euharistic, din chivot și potir, Se înalță peste ceruri ? De ce suspectăm pe cei ce se împărtășesc des, iar pe cei idolatri nu ? În țarina preotului hristofor, care-și împărtășește oile sale, este comoara ascunsă a Împărăției cerurilor. “ Sfântul ierarh Nil Dor

De multe ori în viață, căutăm câte un om, care să ne spună, să ne mângâie, cu câte un cuvânt bun atunci când ne aflăm în nevoi și care să ne ajute, să  ne sprijine, când trecem prin câte un necaz sau ispită. Și aflându-l, îl lăudăm și ne hrănim mereu cu cuvintele lui, cu răbdarea și blândețea lui,  cu bunăvoința lui. Și începem a-l lăuda, a-i mulțumi, a ne bucura și liniști sufletește că l-am întâlnit.   Dar vine și momentul în care toate relele îl cercetează și pe el, pe acest om care a știut să fie doar sprijin și ajutor celor din jur. Ce credeți?  În momentele lui de suferință și de încercare, oare vin toți, cei care au fost ajutați,  să dea un mic sprijin sufletesc și un mic ajutor?  NU !  NIMENI !  Atunci, toată lumea care a fost ajutată, începe să îi caute greșeli, și păcate, și patimi, și motive, pentru care a venit încercarea peste el.  Ei, cei care căutau alinare și mângâiere, și ajutor, acum știu să caute motive.  Dumnezeu, însă, arată dreptului prin această situație că nu ar

  Să se știe, prieteni și vrăjmași,  Sufletele mele, toate dragi,  Că în duh pustnicesc, În lume fiind, cu bucurie viețuiesc. În priveghere, Doamne, fiind, Și în pustia din lume trăind,  În fața fățărniciei, păcătoasă, zâmbind,  Buna Ta legiuire, Iisuse,  Te rog, să-mi așezi ca un zid. În orice loc și latură de m-aș afla Dă-mi, Doamne, trezvie, Ca și când aș fi în munte, pustie, Stai de veghe la ușa inimii mele, Ucide sau alungă, cugetele viclene. Mintea să-mi cobori în chip smerit, În biserica inimii, făclie aprinsă,  În pustiul acestei lumi muribunde  Care atâta amar și chin, ascunde.  Pustia din lume, în care trăiesc,  Cu Tine pe cale și rugăciuni, biruiesc,  Ești adăpostul în pustia lumii rea, Veghetor nelipsit, tăria mea. Și voi fi în lume... în afara lumii, Pustia? ...se lumește ! Nici eu nu mă voi vedea în lume, Nici lumea nu se va vedea în mine! Și lumea?... se pustiește! Versuri  Maica Filoteea  maicafiloteea08@gmail.com

În noul an, vă doresc să: - nu vă opriți ! Mergeți înainte, precum timpul. Indiferent de ce vă aduce ziua sau noaptea.  - să vă pierdeți puterea de a rănii ! Atunci, vă vor fi ascultate rugăciunile. - nu vă îndreptățiți singuri, cerând socoteală celor din jur. Cereți-vă socoteală doar vouă ! Azi ești iubit, mâine ești hulit și îmbrâncit.  - iartă-te și iartă-i, mergând precum timpul, înainte.  - nu mai dați importanță cuvintelor mărețe, crezând că vor veni și faptele bune. Faptele, săvârșiți-le voi.  - ascultați tăcerea ! Care spune multe. Încercați, să nu spuneți cuvinte care nu înseamnă nimic.Doar tăceți. Și veți spune multe.  - nu veți putea merge înainte fără lacrimi. Primiți-le. Dumnezeu vă iubește și-și picură lacrimile prin voi. Nici florile nu pot crește fără ploaie. - să nu vă împodobiți doar casele cu beculețe luminoase și colorate, lăsându-vă sufletele întunecate. Luminați-vă sufletele prin fapte bune, rugăciune, răbdare, blândeţe.  - să fiți o binecuvântare! Nu umpleți cu c

Să ne-aduci la toți, Iisuse, bucurie!  Amin, Doamne, Slavă Ție! La mulți ani, om bun, frumos,  Să-avem cu toții folos De Nașterea Pruncului Hristos!   Crăciun în pace, Lumină și binecuvântare, Sufletelor noastre, împlinire,  Vindecare, mântuire și iubire. Să ne-așeze bun cu bun Sfântă ziua de Crăciun,  Să ne- aducă sănătate,  Și darurile așteptate.  Nu doar în ziua de Crăciun  Să ierți, să- împărți, Și să fii bun! Căci aici rămân ale tale fapte, toate, Să nu pleci mâhnit spre eternitate, Împărăția cea fără de moarte. Alungă ura din ieslea sufletului tău,  Deschide ușa, Fiului lui Dumnezeu.  Maica Filoteea, păcătoasa

  De Nașterea lui Hristos În iesle, sărăcăcios,  Pruncut mic și luminos, Să slăvim și să cântăm,  Să colindăm, să colindăm ! Pruncului, azi, o scrisoare  M-am gândit să îi trimit, Te-asteptam, cu mic cu mare, În casa-ți plină de icoane, Lângă brad, împodobit. Lumea-i toată-n sărbătoare,  Cu colinde și splendoare,  Daruri multe, minunate, Așteptând, stau așezate. E sărbătoarea lui Hristos,  E una din minuni, Ce Dumnezeu o săvârșește,  Un mare Dar, că ne iubește. De Crăciun, se Naște Iertarea, Ce bucurie mare ! O, Marie, Sfântă Fecioară, Care împlinește un dor, Steaua, luminează calea celor ce-L vor, Primiți Darul Sfânt din cer, Lăudând și cântând,  Flori de măr și leru-i ler. S-o Născut Pruncul Iisus  În iesle, sărăcăcios,  Într-un staul mic, pe jos, S-o născut în umilință  Lumii-aducând biruință, Fie-mi, Doamne, jertfa-Ți, cu folos ! Versuri, Maica Filoteea 

  Pruncule, Iisuse Hristoase,  Hrana sufletelor celor păcătoase, Nemărginit de tainic și adânc  Încerc să te cuprind, dar sunt atât de mic. Cu mintea, am încercat, Și n-am reușit Nemărginirea să-ți cuprind, Dar, nu m-am prăbușit ! Cu suflet, smerit și umilit,  Te-am căutat mereu, să știi, Și-n iesle, te-am găsit  Și-am reușit... Ești ! Că nu poți, să nu Fii ! Vei veni!  Că nu poți, să nu Vii ! Ești, ai fost și vei Fi, Te aștept, ai promis, vei veni .   Că nu poți, să nu Fii, Că nu poți, să nu Vii, Că frica mea de păcat, E în mine, n-a plecat, Lup flămând care-a urlat, Crezând, că e acolo cu-n rost ? Îl voi ține, pe lup,  doar în rugă și în post ! Când vin valuri să mă îngroape,  Nu înot ușor, prin ape,  Nu-i ușor, dar nu-i nici greu, E drum lung, alături de Dumnezeu.  Vă îndemn, cu stăruință: Să trăiți după credință  ! Știu, nu-i ușor, dar, nu-i nici greu. Să fugiți de necredință ! Să n-adormiți, fără căință, Că nu-i nimic, nimic, mai rău. Versuri  Maica Filoteea, păcătoasa 

Maria, Fecioară, mamă,  Bucură-te, Doamnă, Împărăteasă, Stăpână  Și Mamă, dulce, scumpă și bună, Ridică-mă, Preasfântă, ia-mă de mână,  Du-mă, Fiului Tău, în turmă.  Ninge, Dumnezeule, ninge, Peste drept și peste  păcătos, Cu fulgi mari de bucurie Și cu al Tău, Mântuitor Hristos! Să nu ne temem, Paharul încercărilor să-l bem În lumea în care  Pelerini, fiind pentru o vreme, Ne ninge-n suflet, mii de probleme. Maica Fecioară, însoțindu-ne duios Va cere milă, îndurare, tânguios, Până la dreapta judecare, Căci viața - ață, înșirată pe gheme  Ne poartă, pe noi, păcătoșii, În rugăciune sau fapte grele. Să marturisim pe cele rele, Lepădându-ne, cu desăvârșire, de ele ! Crucea, să o purtăm ca învingători,  Ostași ai Hristosului, morții biruitori, Prin Sfântul Trup și Sânge, tămăduitor. Dacă nu o ai pe Maria Fecioară, de mamă,  Ești pierdut, ia bine seamă !  Maica Filoteea, păcătoasa filoteea.blogspot.com

Copilul meu, suflet de Floare,  Cu rugăciune chem,  Binele, copile, fața să îți spele, Din inimă s-alungi pe cele rele, Și de-ar fi în viață, să fii sarac și jos, Îl rog, pe Iisus, să-mi fii sănătos . Copilul meu, suflet frumos, Mama-ți spune, plângând, duios, Să nu uiți ! Tu, copil, suflet de Floare, să ții minte Cât se roagă și muncește un părinte, Câte în an, zile și nopți nedormite, Mâini trudite, obosite, Dar, cu oricine in lume de te-aș lăsa,  La ceruri, când mamă, voi pleca, Copilul meu, nu ești ca în grija mea. Doamne, arată-i copilului meu  Întotdeauna cărarea,  Alungă-i, din gând, durerea, întristarea,  Alungă-i, vrăjmașul și însingurarea, Din iubire, din cuget, din cuvânt. Cu rugăciune, Doamne, te voi slăvi, În cer și pe pământ,  Durerea din inimă, alungă-i ,  Copilului meu, zâmbind!  Copile, suflet de Floare,  Când calea-i lunecoasă  Și-ncepi să șovăiești, Iisus, cu mâna Lui vânjoasă,  Pe cărarea sfântă, te-ajută să pășești. Copilul meu, suflet de Floare, Copilul meu, rază