Tina...cea din tină

 

Tina...cea din tină

Tina, cea din tina pământului-apărută ,

Tina, cea in tina pământului crescută,

Tina, cea de Tine veșnic, iubită,

Tina, cea de oameni răi, vorbită,

Tina, cea in sufletu-i mare, lovită,

Tina, taina cea din veac născută .

Tina, cea in tină… aruncată

Tina, cea de tată blestemată

Tina, cea de mamă neiubită

Tina, cea cu mult foc, de toți urâtă ,

Tina, cea cu inima îndreptată catre țintă .

A ales tacerea, ca dorință .

A ales tăcerea , ca raspuns,

Al tau sa fie drumul,

Ea, alegandu-si cerul.

Ce este omul, Doamne?

Este doar tină , rodul cel din lut!

Pe Tina, cea din lut,

Acoper-o, Doamne, cu-ndurare,

Si-atunci, cand trece prin-cercare,

Ca de la tine solie,

Sa-i fie mare bucurie.

O crunta vijelie i-a biciut viața,

Si-a azvârlit-o-n aer, precum un uragan.

El, va-narma făptura , spre-a-și nimici vrăjmașii

Si cu dreptatea - mplatosata

Coif își va pune, dreapta judecată,

Sfințenia, si-o va face scut nebiruit

Din aspra Sa mânie, o sabie-ascuțită,

Si-ntregul univers, porni-va la război

Alături, fiind Tinei... cea din tină,

Să-nfrunte, pe cei lipsiti de minte.

Bărzoiu Florica - Tina... cea din tină, 2013