Pentru durerile și lacrimile voastre

 

" Pentru durerile și lacrimile voastre

Pentru durerile și lacrimile voastre.

Pentru dorurile voastre.

Pentru spaimele din noapte.

Pentru disperările însingurate.

Pentru genunchii prăbușiți pe cimentul rece din curtea bisericii.

Pentru mâinile tremurânde sprijinite de zidurile bisericilor ferecate.

Pentru inima înfiorată în miezul zilei la auzul clopotelor.

Pentru noaptea cea mai luminoasă și mai tristă din an, poate din viață.

Pentru emoția cu care ați primit din fața casei sau a scării lumina sfântă, ca și cum s-ar fi pogorât din cer anume pentru voi.

Pentru șoaptele sau răcnetele din miezul nopții de Înviere când, ieșind pe balcon sau la poartă, ați cântat ”Hristos a înviat!”, dezamăgiți crunt că nimeni altcineva nu vă acompaniază.

Pentru bucatele pe care le-ați gătit cu îndemânare și însuflețire, conștienți că nimeni altcineva nu va gusta din ele.

Pentru masa împodobită ca de festin, convinși că nimeni nu va suna la ușă.

Pentru ouăle roșii pe care, neavând cu cine să le ciocniți, le izbeați de marginea mesei în timp ce strigați: ”Hristos a înviat!” și pentru răspunsul pe care, tot singuri, vi-l dădeați.

Pentru costumul elegant pe care l-ați îmbrăcat în zi de sărbătoare, deși vi se putea demonstra matematic și legal că nu se va găsi nimeni să vă vadă, darămite să vă admire.

Pentru albumele uzate de fotografii pe care le tot răsfoiați în căutarea unui vag indiciu că un dram din fericirea de odinioară se va întoarce.

Pentru ceasurile petrecute în bucătărie alegând meticulos miejii de nucă, fierbând grâul la foc mic și modelându-l pe farfurie, presărând zahărul pudră și decorând coliva, cu dragii adormiți întrecându-se să vă facă vizite în gând.

Pentru coșul cu colivă acoperit de ștergar, dar neacoperit legal în declarația pe propria răspundere.

Pentru lumânările pe care nu vi s-a îngăduit să le aprindeți și pentru rugăciunile pe care nu vi s-a permis să le rostiți la mormintele celor dragi.

Pentru ospețele euharistice la care ați fost chemați de Mirele Bisericii și pe care unii, preventivi și responsabili, le-au trecut în ilegalitate, pe care alții, speriați și descumpăniți, nu vi le-au oferit.

Pentru binecuvântările interzise, pentru cântecele oprite, pentru îmbrățișările amânate.

Pentru cuvintele nerostite, pentru gesturile nesăvârșite, pentru singurătățile voastre.

Pentru sticla goală pe care ați sperat în zadar să o umpleți cu aghiasmă, o substanță nerecomandată de autorități.

Pentru diferitele ascunzători pe care le foloseați ca să auziți Liturghia din boxe.

Pentru lacrimile vărsate deasupra cărții de rugăciuni.

Pentru privirile îndurerate ațintite asupra icoanelor.

Pentru determinarea de a vă agăța de fiecare cuvânt din Scriptură în căutarea urmei de speranță.

Pentru dorurile răvășitoare de copii, de părinți și de prieteni.

Pentru grija voastră față de cei aflați în lipsuri și suferințe.

Pentru curajul și nădejdea oferite altora.

Pentru zâmbetele și cearcănele ascunse sub măști.

Pentru gemetele voastre neauzite de nimeni.

Pentru inimile voastre sfâșiate.

Pentru miștourile, măscările și umilințele prăvălite asupra voastră din simplul motiv că îndrăzniți să credeți și să vă rugați.

Pentru suferința îndurată de dragul lui Hristos.

Pentru așteptarea febrilă a momentului regăsirii.

Pentru emoțiile din momentul regăsirii.

Pentru lacrimile, strigătele, zbuciumul, suferințele, singurătățile, tristețile voastre, pentru insultele, umilințele și nedreptățile la care ați fost și sunteți supuși.

”Pentru nenorocirea săracilor

şi pentru suspinul sărmanilor

acum Mă voi ridica -zice Domnul, le voi aduce mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.”

Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc…

”Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac!

Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.” (Psalmul 11, 5-8).

Claudiu Băzăvan"

Sursa Părintele Claudiu Băzavan