Mama mea, măicuța mea, Astăzi, este ziua ta. Știu sigur că te-ai bucura De m-ai atinge și vedea, Dar, minți înguste, Ne îngrădesc durerea ta, durerea mea, De-le Domnul, după voia Sa! Știu că poate nu mă recunoști, Că nu poți să te războiești, Că ochii ți-i închizi Nevrând să mai privești, Dar, știu, că-n mod egal Pe toate trei, asemeni, Ne iubești. Te-au dus din casa ta Și-au dat-o altuia. Oamenii străini, Țin poarta încuiată, Iar munca voastră, toată, Deja, e-mprăștiată . ,,Casa părintească nu se vinde!" Zice, o vorbă la români. Dar, suflete străine S-au făcut stăpâni, Cu bucurie-n inimi de haini, Când Tata, nu era răcit În țintirimi. Mă iartă, mamă, Maria mea, de pe Pământ, Că azi, de ziua ta, N-am voie, A te îmbrățișa ! Tu, ai ales, cândva greșit, Of, sufletul meu necăjit ! Din dragoste s-a jertfit Domnul, Din ură, l-a răstignit omul ! Gândește, sora mea, Ce Dar, ne-a fost lăsat, Ce veșnică-ndurare, Iertarea de păcat! Ce mare-i prețul jertfei Dată de Dumnezeu, C
Comentarii
Trimiteți un comentariu