Pe - o coastă n'altă
Pe - o coastă n'altă
Brăzdată lin de vânt
Unde stă -n tihnă , toată neființa
Străbunii zac in recele mormânt,
Având la Înviere , năzuința....
Mame și tați ,surori sau fii și fiice
Bunici , mătuși sau simple cunoștințe
Și-au făcut casă în tristul cimitir....
Cu un coșciug ,o groapă și o cruce.
Din ce-au trudit, nimic n-au luat
Doar faptele lor bune....
Tot ce au strâns ei le -au lăsat
Ca sfântă pomenire.
O palmă de pământ lucrat
Cu -a frunții lor sudoare...
O casă ,o grădină, un copac,
Rămân fără valoare...
Copiilor de la ,, oraș" li' ștearsă amintirea
Și dau pe vreo câțiva bănuti
Pământul, casa tot ce - aveau
Trădându-le iubirea....
Și zac neputincioși umbriți
De spini și buruiană.....
N-au lumânări la căpătâi...
Colivă sau pomană....
N-au Liturghii ,nici rugăciuni
Nici lacrimi ,nici suspine
Singuri rămân...ai nimănui,
Fără de pomenire
Ce suntem noi ....fost-au și ei
Doar trecători prin lume
Dar , mă întreb : vom fi și noi,
Uitați prin cimitire???
Pr.Adrian Liviu Marina
Comentarii
Trimiteți un comentariu