Pe - o coastă n'altă

 

Pe - o coastă n'altă
Brăzdată lin de vânt
Unde stă -n tihnă , toată neființa
Străbunii zac in recele mormânt,
Având la Înviere , năzuința....
Mame și tați ,surori sau fii și fiice
Bunici , mătuși sau simple cunoștințe
Și-au făcut casă în tristul cimitir....
Cu un coșciug ,o groapă și o cruce.
Din ce-au trudit, nimic n-au luat
Doar faptele lor bune....
Tot ce au strâns ei le -au lăsat
Ca sfântă pomenire.
O palmă de pământ lucrat
Cu -a frunții lor sudoare...
O casă ,o grădină, un copac,
Rămân fără valoare...
Copiilor de la ,, oraș" li' ștearsă amintirea
Și dau pe vreo câțiva bănuti
Pământul, casa tot ce - aveau
Trădându-le iubirea....
Și zac neputincioși umbriți
De spini și buruiană.....
N-au lumânări la căpătâi...
Colivă sau pomană....
N-au Liturghii ,nici rugăciuni
Nici lacrimi ,nici suspine
Singuri rămân...ai nimănui,
Fără de pomenire
Ce suntem noi ....fost-au și ei
Doar trecători prin lume
Dar , mă întreb : vom fi și noi,
Uitați prin cimitire???

Pr.Adrian Liviu Marina 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Canon de umilință către Domnul nostru, Iisus Hristos, Mantuitorul

Pustia din lume

Mama mea,