Mama mea,

Mama mea, măicuța mea, 

Astăzi, este ziua ta.

Știu sigur că te-ai bucura 

De m-ai atinge și  vedea,

Dar, minți înguste, 

Ne îngrădesc durerea ta, durerea mea,

De-le Domnul, după voia Sa! 

Știu că poate nu mă recunoști, 

Că nu poți să te războiești,

Că ochii ți-i închizi

Nevrând să mai privești, 

Dar, știu, că-n mod egal

Pe toate trei, asemeni,

Ne iubești.

Te-au dus din casa ta

Și-au dat-o altuia.

Oamenii străini, 

Țin poarta încuiată, 

Iar munca voastră, toată, 

Deja, e-mprăștiată .

,,Casa părintească nu se vinde!"

Zice, o vorbă la români.

Dar, suflete străine 

S-au făcut stăpâni, 

Cu bucurie-n inimi de haini, 

Când Tata, nu era răcit

 În țintirimi.

Mă iartă, mamă,

Maria mea, de pe Pământ,

Că azi, de ziua ta,

N-am voie,

A te îmbrățișa !

Tu, ai ales, cândva greșit,

Of, sufletul meu necăjit !

Din dragoste s-a jertfit Domnul,

Din ură, l-a răstignit omul !

Gândește, sora mea,

Ce Dar, ne-a fost lăsat, 

Ce veșnică-ndurare,

Iertarea de păcat!

Ce mare-i prețul jertfei

Dată de Dumnezeu, 

Ca nouă, să ne ierte,

Întreg păcatul greu!

Păcatul, soră dragă, se plătește, 

Să nu uiti, că uneori,

Nu doar de cel ce-l făptuiește. 

Maica Filoteea 

maicafiloteea08@gmail.com