Iisuse

Doamne, ce mult e de când nu ți-am mai scris ! 

Doamne, vorbesc cu Tine zilnic

Și uneori, și-n vis.

Doamne, de când nu te-am mai căutat ?

Știu...că nu te-ai supărat. 

Doamne, de când nu te-am mai chemat ?

De când sufletul meu e atât de mânjit de păcat !

E un loc, unde Prunc, stai cuminte, înrămat,

În care, vegheat de Mamă,  

Doar o vreme, te-am lăsat.

O icoana mică, de lemn,

Dar Tu, din când în când, 

Îmi trimiți, cu mâna, câte-un semn,

Să am siguranța că nu m-ai uitat.

Ași vrea, Doamne, rugăciunea mea,  

Făclie ce arde vrăjmașul să fie

Să-mi așez sufletu-mi păcătos în ea

Și lacrimi să-mi curgă  pentru toată  lumea.

Căci născută am fost, Doamne, in veșnicie,

Pe brațele-Ți părintești, purtată-n călugărie, 

Te aștept, Iisuse, în bucurie, 

În pridvorul veșniciei, păcătoasa monahie.

Maica Filoteea

maicafiloteea08@gmail.com