Copilul meu, suflet de floare

Copilul meu, suflet de Floare, 

Cu rugăciune chem, 

Binele, copile, fața să îți spele,

Din inimă s-alungi pe cele rele,

Și de-ar fi în viață, să fii sarac și jos,

Îl rog, pe Iisus, să-mi fii sănătos .

Copilul meu, suflet frumos,

Mama-ți spune, plângând, duios,

Să nu uiți !

Tu, copil, suflet de Floare, să ții minte

Cât se roagă și muncește un părinte,

Câte în an, zile și nopți nedormite,

Mâini trudite, obosite,

Dar, cu oricine in lume de te-aș lăsa, 

La ceruri, când mamă, voi pleca,

Copilul meu, nu ești ca în grija mea.

Doamne, arată-i copilului meu 

Întotdeauna cărarea, 

Alungă-i, din gând, durerea, întristarea, 

Alungă-i, vrăjmașul și însingurarea,

Din iubire, din cuget, din cuvânt.

Cu rugăciune, Doamne, te voi slăvi,

În cer și pe pământ, 

Durerea din inimă, alungă-i , 

Copilului meu, zâmbind! 

Copile, suflet de Floare, 

Când calea-i lunecoasă 

Și-ncepi să șovăiești,

Iisus, cu mâna Lui vânjoasă, 

Pe cărarea sfântă, te-ajută să pășești.

Copilul meu, suflet de Floare,

Copilul meu, rază din soare,

Ca pe un înger te privesc,

Copilul meu, îți mulțumesc!

Iisuse, copilului meu, suflet de Floare, 

Poartă-i pașii, pe-a Ta cărare mântuitoare!

Versuri:

Maica Filoteea