Gânduri...

Ce fac eu? 

Acum, doar rugăciune și post. Dintotdeauna m-am rugat pentru mine și cei dragi. Așa am crescut. Cu post, rugăciune, Cruce.

Acum e diferit. Rugăciunea o înălț către Dumnezeu pentru toată lumea, păcătoși sau drepți. Datoare sunt Tatalui ceresc să port în rugăciune suflete, vii sau adormite în somnul vieții veșnice.

La ce mă gândesc ? 

Privesc.  Privesc și gândesc, la cum fuge timpul. Timpul fuge, și parcă nimic bun n-am făcut în mulțimea anilor trecuți. Sau cele bune săvârșite sunt mai puține decât cele rele înfăptuite.

Câte zâmbete am așezat pe fețele celor de lângă mine? Câtă bucurie?

Câte lacrimi, durere, suferință? Câte nopți nedormite? Sau câte nopți nedormite mi-au adus?

Câte inimi și suflete am frânt, cu voință sau fără voință, știut și neștiut? 

 Câte rugăciuni de mulțumire am rostit către Cer ? Cât de mult sau puțin am mulțumit celor care mi-au întins o mână, în necazuri?

Cât de mult am iertat? Sau cât de puțin?

Cât de mult rău mi-au adus alții mie? Cât de mult rău am oferit eu, altora?

Încercări grele, îngăduite de Domnul pentru a vedea răsăritul binelui, a luminii, de pe Crucea vieții !

Timpul a trecut, peste mine, cu mine, tăvălug.

Am fost binecuvântată cu nașterea de prunci. Am fost binecuvântată cu creșterea nepoților, metanierele mele. Pașii mei lăsați pe nisipul vieții. Rugăciunile mele în ani, zile și nopți de priveghere. Timpul, va trece în continuare și după ce mă va opri în gara veșniciei.

Am un singur regret. Am făcut mult prea puțin pentru Dumnezeu și pentru mântuirea și iertarea sufletului meu. Dar, nădăjduiesc că mână în mână cu timpul rămas, să-mi fie îngăduite și primite cât mai multă rugăciune, fapte de milostenie, zâmbete așezate pe fețe întristate, spre iertare și mântuire. 

Dumnezeu, să ne binecuvânteze pe toți, cu timp spre îndreptare ! 

Maica Filoteea, păcătoasa