În zori

În zori, de dimineață 

Te-am chemat, Măicuța Sfântă,

în zori, de dimineață, 

m-am frământat în vis, 

că tot mereu te-am supărat

Și am gândit : așa o fi în cer, ca și în viață !?

Te-am așteptat, dar n-ai venit,

Că poate alții, mai necăjiți,

Sărmanii, și ei mi te-au chemat.

Mi-ai zis cândva, să-ngenunchez,

la piept să strâng a Ta icoană,

strigându-te pe tine,

Preabuna mea Fecioară !

Că mă vei auzi 

și îmi vei face multe bucurii!

Că Tu doar mă cunoști, 

ești singura care-mi zici -vino !,

și niciodat' nu-mi vei striga:,, Străino!"

Că nu sunt, pentru Tine, doar un nume

și pot să-ți spun deschis

cum și de ce la Tine vin,

încă de la zămislire, Măicuța mea, știi bine

că închid în inimă, al meu suspin.

Te iubesc, Măicuță, și nici nu îndrăznesc 

mai mult să-ți cer,

acuma când îți scriu,

în rugăciuni, iti spun mereu că te iubesc

și-ți mulțumesc, 

Nădăjduind, să nu ajung la tine prea târziu!

Aștept,  oarecum îndepărtată, 

pe acest țărm... al Lumii, 

pășind însingurată, 

Ai milă Măicuță, de mine când plâng

Și ochii în palme cu durere îi strâng 

Că nimeni, nici frații, nu pot să-nțeleagă, 

De ce-mi plâng la altare, iubirea întreagă ? 

Versuri

 Filoteea