Am pierdut, dar am!

-



Ce am pierdut?


Am pierdut prietenii, iubiri, vise, bucăți din mine.

Am pierdut lacrimi. Multe lacrimi. De dor, de durere,  de dragoste, de abandon, de singurătate.

Am pierdut cuvinte. Mi-au ieșit din suflet și n-am putut să le mai apuc. S-au risipit în zare.

Am pierdut zile și am pierdut nopți, căutându-mă. Am pierdut zile și am pierdut nopți pentru alții, care știau cum să mă câștige. 

Am pierdut faptele bune, de care nimeni nu-și mai amintește. Am pierdut și faptele rele, împrăștiindu-le pe cale. 

Am pierdut momente, secunde, frânturi de viață.

Am pierdut...

Am pierdut îmbrățișări, mângâieri.

Am pierdut speranțe și zâmbete.

Am pierdut ce nu mi-a trebuit. Ca să văd că nu-mi trebuie.


Am pierdut multe. Timpul, viața, oamenii, mi le-au luat. Pe unele le-am pierdut chiar eu, din neglijență sau din altceva. 

Dar, am învățat să păstrez într-un colț de suflet oameni. Pe care să nu mi-i poată lua nimeni.

I-am pitulat bine de ochii lumii.

Lucruri. Pe care să nu mi le poată lua nimeni. Le-am pitulat bine de ochii lumii. 

L-am așezat în inimă pe Dumnezeu. 

Și alături, mi-am pus deoparte suflete din sufletul meu. Mi-am pus deoparte credința. În altă parte demnitatea, verticalitatea.

Într-un alt loc, puterea de a mă ridica mereu.

Într-un colțisor, mi-am ascuns copilăria amărâtă și într-un altul iubirea interzisă. 

Le păstrez pe toate la loc de cinste. În cămăruțele inimii mele.


- Ce am pierdut? 

-  Destule!  În deșertăciunea vieții! 

Am pierdut, am râs, am plâns și-am mers prin lume, cu neamul departe, dar în brațele iertătoare și părintești ale lui Dumnezeu.

Am pierdut, dar nu mă simt săracă. Păstrez în inimă comorile ! Și vor pleca o dată cu mine."

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Canon de umilință către Domnul nostru, Iisus Hristos, Mantuitorul

-
Imagine
  Rugăciunile începătoare: În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție! Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretudindeni ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată necurăția și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi! Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și in vecii vecilor. Amin! Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre pentru Numele Tău. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului...
Citiți mai multe

Sunt eu,

-
Imagine
  Sunt eu,  Nu sta la mormântul meu plângând. Nu sunt acolo jos, Nu dorm, dar încă te ador Și sunt eu, o mie de vânturi care dor, Sunt eu, soarele ce strălucește în zăpadă, Sunt eu, lumina soarelui pe grână  coaptă, Sunt eu, ploaia blândă în zi de toamnă, Sunt eu, când te trezești dimineața, Doamnă.  Sunt eu, bătaia rapidă din aripile păsărilor Sunt eu, cel care mă  ridic  Într-un zbor năucitor în cercul stolurilor Sunt eu, lumina blândă a stelelor din noapte, Sunt eu, stea, în lumina lunii și îți dedic Mirosul diafan al merelor coapte Nu sta la mormântul meu plângând! Nu sunt acolo jos,  Nu dorm, dar totuși te ador E simplu... Nu mă mai poți vedea,  Nu mă poti atinge, dar ne vom revedea Oriunde ai fi, eu voi fi mereu acolo Până când vei trece și tu, dincolo, Voi fi vântul ce se joacă ușor prin părul tău... Ploaia care îți atinge ușor pielea  După placul și jocul său  Curcubeul la orizont, care îți oferă  Cele mai frumoase culori în...
Citiți mai multe

Mama mea,

-
Imagine
Mama mea, măicuța mea,  Astăzi, este ziua ta. Știu sigur că te-ai bucura  De m-ai atinge și  vedea, Dar, minți înguste,  Ne îngrădesc durerea ta, durerea mea, De-le Domnul, după voia Sa!  Știu că poate nu mă recunoști,  Că nu poți să te războiești, Că ochii ți-i închizi Nevrând să mai privești,  Dar, știu, că-n mod egal Pe toate trei, asemeni, Ne iubești. Te-au dus din casa ta Și-au dat-o altuia. Oamenii străini,  Țin poarta încuiată,  Iar munca voastră, toată,  Deja, e-mprăștiată . ,,Casa părintească nu se vinde!" Zice, o vorbă la români. Dar, suflete străine  S-au făcut stăpâni,  Cu bucurie-n inimi de haini,  Când Tata, nu era răcit  În țintirimi. Mă iartă, mamă, Maria mea, de pe Pământ, Că azi, de ziua ta, N-am voie, A te îmbrățișa ! Tu, ai ales, cândva greșit, Of, sufletul meu necăjit ! Din dragoste s-a jertfit Domnul, Din ură, l-a răstignit omul ! Gândește, sora mea, Ce Dar, ne-a fost lăsat,  Ce veșnică-ndur...
Citiți mai multe