Gânduri

Gânduri 

Mila și Harul Duhului Sfânt să fie cu noi, în veci, Amin!

Ne naștem în închisoarea păcatului. Suntem botezați,  dar noi tot în celula păcatului rămânem. Dumnezeu, ne vede, ne aude, și pașii Săi îndreaptă spre suflete însetate și bolnave.

În Răbdare,  cad lanțurile păcatului și primim libertatea. În pace și iubire, vine vindecarea sufletului care zboară spre cer, slăvind pe Dumnezeu. 

Am căzut și am greșit. El m-a ajutat mereu pe cale, nu m-a lăsat niciodată biruită. 

Doamne,  îți mulțumesc că ești,  că poți elibera suflete din robia întunericului !

Trăiesc, în pustia  din mijlocul lumii. Ai crezut, Doamne, în puterea mea și m-ai scos din Raiul pustiei obștești. 

M-ai așezat în iadul pustiei din inima lumii. 

Și-ai zis: poți, ia-ți Crucea și mergi cu ea pe Cale. Roagă-te, monahie păcătoasă, pentru sufletele din vâltoarea pustiei omenesti. Și mai multă rugăciune, cu bucurie împlinește, pentru sufletele adormitilor din iadul și raiul veșniciei. 

Și viețuiește în pustia casei tale, temelia statorniciei fiind. 

Să fii bârnă! Bârna mănăstirii mele, pentru  suflete binecuvântate, a pruncilor ce-ți voi trimite. 

Obștea Ta, Doamne, obștea mea, din pustia lumii.

Doamne, cât este de minunat că mi-ai purtat de grijă. Niciodată n-am să reușesc să-Ți mulțumesc pentru tot ce-ai făcut TU pentru mine. Rugăciunea mi-a fost salvare și mângâiere în orice moment, și bun și greu, din viața mea.

Îți mulțumesc, Doamne, căci drumul meu spre Tine, a trebuit să treacă prin patimi și păcate, prin ocări și defăimare, prin necinstire și batjocură, prin răstignirea omului vechi.

Mâinile sunt păcătoase. Gurile sunt pacatoase. Ochii, Mintea și inima sunt pacatoase. 

Doamne, fii până la capăt, îndelung răbdător cu mine, păcătoasa !

 E dulce pustia chiliei mele din mijlocul lumii, dar și periculoasă. Dacă nu ești trecut ca aurul prin topitoare. Pustia, fără Dumnezeu este nebunie. Vrăjmașul, vine de multe ori și te sperie, în singurătatea ta, dar Dumnezeu îl îngăduie să te smerești  mai mult.

Pustia din pustiul prezentului, este unire directă cu Iisus. Tainei focului candelei din piept, trebuie să-i adaugi iubirea, răbdarea, iertarea, tăcerea, rugăciunea, pacea, ca pustiul prezentului să nu mai fie încercare de rezistență în izolare, ci unire cu Dumnezeu. Să ne facem zilnic pustiul în care trăim într-o Pustie a inimii.

Să fii punte, între cer și pământ. Să porți mesajele sfinților  din cer pe pământ, și mesajele sufletelor păcătoase de pe Pământ la cer. Nimic nu este mai frumos  decât dragostea dintre om și Dumnezeu. Iadul să dispară,  Raiul să răsară cu soarele Iisus Hristos. Ziua vieții mele pământești, este  început și veșnicie.

Doamne, am fost la pământ. N-am mai avut sufletul pe verticală. Dar mi-ai trimis gând dumnezeiesc, plin de lumină,  ca umbra  să dispară și Duhul Tău Sfânt,  să-mi fie Acoperământ.

De ce sufletele noastre se obosesc de moarte, gândind ce vor face în viitor, care poate nici nu va fi? Doar un gând ne trebuie să învățăm să-L cunoaștem și să-L iubim pe Dumnezeu. 

Puneți început bun și începeți cu Tăcerea. Interioară și exterioară. Mergeți la biserică în tăcere,  aprindeți lumânări în tăcere, îngenunchiati în tăcere, aprindeți candela pustiei din casa voastră,  în tăcere. 

Când iubești tăcerea,  Cerul îl iubești. 

Doamne,  ai grijă de roaba Ta,  care acum vezi bine, că nu are pe nimeni, decât pe Tine!

Stau aici, în chilia-mi paraclis, din pustia mijlocului de lume. 

Înconjurată de Măicuța Domnului, de sfinții mei dragi, îmbrățișata de brațele Tale părintești, Doamne.  E voia Ta să fiu aici. Iar voia Celui de Sus, nu se face cu ușurință, ci cu osteneală, cu jertfă, cu rugăciune, cu răbdare  și în  Pacea sufletului. 

Doamne,  ia aminte la mine, cea păcătoasă!

Scrieri,  

Filoteea