Vas de lut,

 

Vas de lut, 

Suflet înverșunat, înverșunat, 

De ce mă judeci?

De ce m-ai judecat?

De ce nu ierți?

De ce nu m-ai iertat? 

Dă-te jos, din jilțul tău impunător, 

Coboară, suflete,

Și fă-te mic și iertător,

Lasă  locul de judecător, 

Lasă-l gol, lasă-l la Mântuitor 

Suflete, chinuit în micimea ta,

De ce crezi că ai dreptul

De a mă judeca?

Recunoaște, doar și tu ai greșit 

Regreta, că sânge din sângele tău, ai urât, 

Repara, ce mai poate fi reparat,

Renunță, să nu fii în ceruri

La fel de aspru judecat

Nu judeca, sufletul care 

Înainte de venirea ta 

Pe lume, cu mulți ani a venit,

Pe cea care de foc și de apă,

Din fașă  și copilărie, te-a ocrotit

Tăcând și plângând,

Suferință a înghițit,

Ca voi, același tată și mamă 

S-aveti pân'la sfârșit,

Și-un blid de mâncare,

Și-încălțări, și haine,

Și munte, și Mare,

Cu dragoste, v-a dăruit

Chiar dacă palme, 

Blesteme și cuvinte grele a primit 

Coboară, suflete, din jilțul de judecător 

Că anii trec și au trecut la fel, 

 Și peste cel ce-a  judecat

 Și peste vinovat.

De ce te crezi făr' de păcat ?

Și judeci, ce nici nu știi 

Cum s-a întâmplat cu-adevărat !

Să nu cumva, cândva,

Să încalți papuci de vinovat,

Că-i greu de dus și de purtat

Lângă Iisus, pe Cruce închinat, 

Doi tâlhari, judecatorii au atârnat 

Doar unul singur vina și-a purtat

Și în aceiași zi, mărturisind,

 Tâlharul, sufletul și-a mântuit !

Cu Mântuitorul, împreună,

Fără judecată,

Vinovatul, Raiul a primit !

Versuri

Maica Filoteea