Mamă, steaua mea din Carul Mare
Pe-o cumpănă de fântână
Plânge, mama mea bătrână
Și nu plânge cum se plânge
Plânge-n cântec și se frânge,
Cântec ce-a-nsotit-o-n viață,
Doine, doruri, ce s-au așternut pe față .
În lacrima ei neștearsa
Focul inimii și-l varsă,
Glasul dulce și-l înalță
Cu inima se agață
De Măicuța cerului
Șoptind, rugaciunea dorului
Trei fetițe a avut
Pe doua, ea le-a pierdut.
Au plecat în lumea largă
Și-acum, tot pe-acolo aleargă,
N-au uitat de a lor mamă,
Le e dor, știu cele două
Că le cheamă,
Și le poartă-n rugăciune
Mama lor, cu-nchinăciune.
Ajunsă la anii grei,
Fetele ei, toate trei,
Nu-și vorbesc, nu se-întâlnesc,
Pe casă și pe lut se ciondanesc.
Mamă, steaua mea din carul mare,
Știu ca sufletul te doare
Și de-atâta supărare
Mintea-ți este o uitare.
Toate suntem stropi de viață
Crescute din ac și ață
Cu drag, din sufletul tău curat
Acum, singur și nemângaiat !
Regret, mamă, viața ne-a schimbat.
Mamă, te aștept în vise, lângă mine
Să-mi spui, de ți-e rău, de-ți este bine,
Și înălț la Dumnezeu o rugă
Fiindcă tata, a plecat le cer pe fugă.
Când inima ta, de dorul celor două,
În pieptul tău se va zdruncina,
Când ale tale brațe
În vis, ne vor cuprindea,
Iartă-ne, măicuța mea,
Doar știi, că soarta ne-a fost grea!
Maica Filoteea, păcătoasa
8.08.2022
Comentarii
Trimiteți un comentariu