Mamă, steaua mea din Carul Mare

 



Pe-o cumpănă de fântână 

Plânge, mama mea bătrână 

Și nu plânge cum se plânge 

Plânge-n cântec și se frânge, 

Cântec ce-a-nsotit-o-n viață, 

Doine, doruri, ce s-au așternut pe față .


În lacrima ei neștearsa

Focul inimii și-l varsă,

Glasul dulce și-l înalță 

Cu inima se agață 

De  Măicuța cerului

Șoptind, rugaciunea dorului


Trei fetițe a avut

Pe doua, ea le-a pierdut.

Au plecat în lumea largă 

Și-acum, tot pe-acolo aleargă, 

N-au uitat de a lor mamă, 

Le e dor, știu cele două 

Că le cheamă, 

Și le poartă-n rugăciune 

Mama lor, cu-nchinăciune.


Ajunsă la anii grei,

Fetele ei, toate trei,

Nu-și vorbesc, nu se-întâlnesc,

Pe casă și pe lut se ciondanesc.


Mamă, steaua mea din carul mare,

Știu ca sufletul te doare

Și  de-atâta supărare 

Mintea-ți este o uitare. 


Toate suntem stropi de viață

Crescute din ac și ață 

Cu drag, din sufletul tău curat 

Acum, singur și nemângaiat !

Regret, mamă, viața ne-a schimbat.


 Mamă,  te aștept în vise, lângă mine

Să-mi spui, de ți-e rău,  de-ți este bine, 

Și înălț la Dumnezeu o rugă

Fiindcă tata, a plecat le cer pe fugă.


Când inima ta, de dorul celor două,  

În pieptul tău se va zdruncina,

Când ale tale brațe 

În vis, ne vor cuprindea,

Iartă-ne, măicuța mea,

Doar știi, că soarta ne-a fost grea!


Maica Filoteea, păcătoasa 

8.08.2022

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Canon de umilință către Domnul nostru, Iisus Hristos, Mantuitorul

Pustia din lume

Mama mea,