- Nasterea Maicii Domnului -

  Îndurare îți cer, Doamne, De roaba - ți păcătoasă  Nu te depărta ! Așează, iar, Lumina Ta Ce strălucea candva, Pe fața mea. Iubirea către mine, Doamne,  Mi-a dat îndrăznire Să îți graiesc, Ție, Și dorirea curată mă silește Să alerg,  spre a Ta bunătate. Doamne, tărie dă - mi, Întra mea neputință, Și inimă plină de recunoștință.  Născătoare de Dumnezeu, a inimii bine, Fecioară și Maică,  Sufletul meu sa te mareasca, Chivot și ușa cerească,  Neîndoielnica mântuire,  Te-am dobândit pe tine.  Mântuiește - mă, Stăpână, prin a ta dăruire!  Legiune de îngeri în ceruri De nenumărate ori suspină,  Dintr-a mea pricină.  Slobozește-mă, Maica, De faptuirea vicleana! Luminează- mi sufletul cu a ta dojana,  Asezandu-l, în grădina desfătarii, Cuprinde-l, cu dulcele glas al cântării. Cu totul roabă, dezmierdarilor făcându-mă,  Cu sufletul și trupul,  închinându-ma,  În fiecare zi strig: am greșit! Dar nu încetez a înfăptui cele rele. Acum,  stând ca un osândit, cer: Dă - mi, Doamne, iertarea, răutăț

  ,,De fiecare dată când vei cădea într-o greşeală de iertat, chiar de s-ar întâmpla de mii de ori pe zi, de îndată ce o vei observa, nu te chinui şi nu pierde vremea în zadar, ci îndată linişteşte-te şi, recunoscându-ți neputinţa, întoarce-te cu nădejde către Dumnezeu şi cheamă-L din adâncul inimii:  <Doamne Dumnezeul meu! Eu am făcut aceasta pentru că aşa sunt eu şi de la mine nu se putea aştepta altceva, decât asemenea păcate sau altele mai mari decât acestea, dacă harul Tău nu mă ajută, lăsându-mă singur. Mă căiesc de cele făcute şi îndeosebi pentru faptul că nu răspund grijii Tale pentru mine prin îndreptarea vieții mele, ci cad iarăşi şi iarăşi. Iartă-mă şi dă-mi putere să nu Te mai mâhnesc şi să nu-Ţi mai calc voia întru nimic. Căci voiesc cu osârdie să-Ţi slujesc, să-Ţi fiu bineplăcut şi ascultător întru toate>.  Făcând accasta, să nu te chinuieşti cu gândul dacă Dumnezeu te-a iertat sau nu. Domnul este aproape şi ascultă tânguirile robilor Săi. Deci linişteşte-te cu acea

  Ai revenit tarziu. Te-am primit. Am tradat pe Dumnezeul meu, si-am cazut in pacat. Am iesit cu tine in fata lumii, sfidand normalitatea ei. Am fost un Dar pentru tine. Si ti-am oferit ce imi spuneai ca iti doresti cel mai mult: pana la sfarsitul vietii noastre sa fim impreuna. Și încrederea mea ți am oferit. Zici, ca nu m ai rănit, niciodată. M-ai ranit in ziua in care ai plecat. A sosit ziua in care ai decis sa mergi iarasi pe un alt drum. Pentru mine era deja destul. Destul... e destul. Răbdarea mea cu tine, a avut un sfârșit. Cândva, ai fost un suflet în sufletul meu. Acum ești dincolo. În zona ta de confort.  Zona ta de siguranta si confort, nu a corespuns cu viata pe care doream eu sa o  traiesc. Ai spus ca te-am folosit si ca ma ierti, dar sa te chem oricand, atunci cand voi avea nevoie de tine. Ca tu, vei raspunde mereu prezent pentru mine. Uiti, ca tu m-ai cautat. Nu voi avea nevoie de tine. Niciodată. Întotdeauna a lipsit sinceritatea ta. Pleacă! Ai plecat.  Și ia-ti și lacr