- Nasterea Maicii Domnului -

  Maica Domnului indurerata pentru pruncii ucisi in pântece și pentru copiii avortati- Această icoană este un colac de salvare pentru cei care s-au pocăit de păcatul avortului si doresc iertarea acestui pacat. A fost creata special pentru acele femei care, realizând gravitatea faptelor lor, caută alinare în durerea lor. Icoana este foarte emoționantă: Maica Domnului îl ține în brațe pe Micul Hristos, care primește pruncul înfășat de la îngerul păzitor. El acceptă copilasul ca pe un dar respins si neprețuit, respins de oameni, trimis de El de sus-de catre Domnul. Aceasta este durerea, și împreună cu ea, înțelegerea mântuitoare că Dumnezeu nu părăsește copilul nenăscut, îl acceptă, îl simpatizează și îl iubește. Prin urmare, un alt nume pentru aceasta icoana este cunoscuta ca „Mângâietoarea celor nenascuti”: La urma urmei, este atât de important ca o mamă să știe că Dumnezeu nu își părăsește copilul. Domnul nu lasă un copil, o femeie sau un bărbat care nu-și acceptă propriul copil. D

  Iisuse, Dragostea mea nemărginită, Sa-mi asez capul pe pieptul Tau Să - ti simt mâna prin părul meu. Să simt, cu fiecare suflare a mea, Dragostea nemărginită, a Ta. Când nici nu mai existam, La mine, stiu, te gândeai Dumnezeul meu, dragoste - mi purtai. Când nici nu mai respiram, Viață, Tu, mi-ai suflat, Nemărginita-ți dragoste, mi-ai arătat. Când eu rătăceam, nelinistit mă căutai Cu dragostea-ți în gând, Alergai spre mine, plangand. Chiar de n-am meritat Nemărginita-ți dragoste, mi-ai arătat. Nu-i ceață prea deasă, nici munte prea-nalt, Nici vale prea joasă, Iar si iar să mă găsești. Nici un zid nu-i prea tare Să ajungi, la pacatoasa-ți floare, Pustia, să-i așterni la picioare. Nemărginită, dragostea mea! Iisuse, așează-te pe scaunul de catifea, Să te vad acolo as vrea În umbra dimineților reci Cand tremur, privind în gol, In furtuna, gandurilor seci. Mai, 2022

  ,, Daca ingerii buni sunt aproape de Dumnezeu, randuiti pe diferite trepte de apropiere de El, dar in acelasi timp sunt aproape si de oameni - dintre care cei mai buni se bucura de o sesizare mai accentuata a lor -, duhurile rele sunt departe de Dumnezeu, dar sunt aproape de oameni, si au o influenta puternica asupra celor rai. Ei sunt sesizati nu numai de unii din cei rai, ci si de unii dintre oamenii progresati duhovniceste. In pasiunile umane si in relatiile pasionale ale celor stapaniti de ele colcaie ca intr-o mocirla fierbinte si pestilentiala aceste duhuri, care au in ele porniri inrudite cu aceste pasiuni, asa cum ingerii au miscari curate inrudite cu virtutile si cu gandurile curate si inalte ale celor buni. Daca ingerii buni pot ancora statornic in trupurile infranate, dar mai ales in sufletele bune si in mintile lor curate, duhurile rele sunt si mai adanc ancorate in trupurile bantuite de porniri pasionale, in partile inferioare ale lor, dar si in mintile lor care uneltesc

  ,, Din acest pomelnic vreau să scot următorul normativ apostolic: poziţia creştinului faţă de necazuri. Sfântul apostol şi le consideră o laudă. Acestea sunt „necazurile pentru Evanghelie”. Credinţa de totdeauna a Bisericii vechi în faţa tuturor felurilor de încercări, a fost că acestea sunt o binecuvântare. De aci s-a dezvoltat şi poziţia faţă de martiriu. Acesta e un har special, care se dă numai cui şi cui, din vreme în vreme. Astăzi aceste poziţii faţă de suferinţă s-au cam pierdut. Astăzi creştinilor li se pare că suferinţa - crucea fiecăruia, cea de toate zilele - ar fi un lucru de care ar vrea, pe toate căile, să scape cât mai repede. Ca să ne dăm seama de slăbiciunea creştinilor şi de pierderea cunoştinţei despre harul suferinţei, e destul să ne punem întrebarea următoare: Despre  Pavel  ştim bine că a fost apostolul lui Hristos, apostolul neamurilor, chemat special, trimis special, aşadar de ce l-a lăsat Iisus în droaia de necazuri pe care le înşiră în pomelnicul pomenit? Ne

  Biserica Ortodoxa praznuieste pe 29 iunie, pe  Sfintii Apostoli Petru si Pavel . Sunt cinstiti impreuna pentru ca amandoi au fost martirizati in ziua de 29 iunie a anului 67. Inainte de chemarea la apostolie, Petru s-a numit Simon. Sfantul Apostol Pavel s-a numit la inceput Saul, iar dupa convertire a primit numele Pavel. Desi Petru a fost un simplu pescar, iar Pavel un invatator al Legii, amandoi au marturisit dragostea pentru Hristos pana la jertfa: Petru a fost crucificat cu capul in jos, iar Pavel decapitat. In viata ambilor Apostoli a fost un moment care i-a schimbat. Petru era un pescar priceput, din aceasta lucrare isi intretinea familia. Desi era un om cu experienta, stia cand si unde trebuie sa pescuiasca, se intampla ca intr-o noapte sa nu prinda nimic. In dimineata acelei zile, Hristos ii cere sa departeze corabia de la tarm si sa arunce mrejele. Chiar daca avea toate motivele sa nu-l asculte, caci se trudise toata noaptea si avea experienta in pescuit, nu se impotriveste

  O, Mergătorule înainte al Domnului şi Botezătorule a lui Hristos, Mari şi multe sunt vredniciile date ţie de Dumnezeu, fiindcă tu de proorocii cei vechi ai fost prorocit. Tu, după făgăduinţă şi prorocie Îngerește te-ai şi născut. Numele tău prin cuvântul Arhanghelului Gavriil mai înainte s-a vestit; a ta numire cu minunea dezlegării limbii tatătlui tău s-a pecetluit. Tu, din copilărie, în pustie ai vieţuit şi, ca o pasăre a cerului, desăvîrşit neagoniseală ai iubit, cu aguridă şi cu miere sălbatică te-ai hrănit. Tu ai fost crinul cel cuvântător al văilor şi al pustiilor, care în loc de podoabă hainelor, cu darul cel de sus îmbrăcând trupul tău, cu peri de cămilă l-ai acoperit. Tu ai fost glasul care a strigat în pustie şi calea Domnului o ai pregătit. Tu, cu duhul şi cu puterea lui Ilie , în lume te-ai arătat şi nelegiuirea lui Irod şi a tuturor celor asemenea lui ai mustrat. Tu eşti martorul cel preavestit al Preasfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi. Tu pe Mântuitorul către mulţime

  Ispitit de razbunare, Ura, clocoteste-n tine. Totul e o amagire ! Asteptarea, e-n zadar, Viata noastra, e un dar. Si gandind la mantuire, In tine, se duce-o lupta. Vrei sa fugi, mergi spre ispita... Suflet drag, iesi la liman ! Inalta ruga spre Parinte,  Iisus, in fiece clipa iti este aproape, Si-ti lumineaza mintea intunecata, Iar razbunarea ta, Picura-n ale rugii cuvinte. Cand Iisus ajunge-n tine Trup si Sange, Euharistie, Simti caldura, iertare si iubire, Iar necazul, bucurie.  Maica Filoteea, iunie 2021

  Biserica a inchinat Sfantului Ioan Botezatorul sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai). Pilda vietii Sfantului Ioan Botezatorul sau "Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca." Ioan Botezatorul ne este indeobste cunoscut pentru marea sfintenie a vietii sale. I se spune inger in trup sau om ingeresc, de cat de aspra i-a fost viata in pustie si de cat de intransigenta asceza. Stim ca drept imbracaminte avea o haina din par de camila si ca imprejurul mijlocului purta o cingatoare de curea. De hranit se hranea numai cu lacuste si miere salbatica. Acestea ne sunt cunoscute, asa incat socotesc ca mai de folos ne este a evoca alte insusiri ale unui sfant caruia ravna poporului lui Dumnezeu nu a sovait sa-i atribuie aripi de inger, iar iconarii, la randul lor, n-au pregetat sa-l infatiseze astfel