Canonul cel Mare - prima parte, luni

 

Canonul Cel Mare - partea I

Cântarea 1, glasul al 6-lea:

Irmosul: Ajutor și acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El; Dumnezeul Părintelui meu și-L voi înălța pe El, căci cu mărire S-a preaslăvit. (de două ori)

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

De unde voi începe a plânge faptele vieții mele ticăloase ? Care începere voi pune Hristoase, acestei tânguiri de acum ? Ci ca un milostiv dă-mi iertare greșalelor.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturisește la Ziditorul tuturor. Părăsește de acum dobitocia cea dinainte și du lui Dumnezeu lacrimi de pocăință.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Râvnind neascultării lui Adam, cel întâi zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, de împărăția cea veșnică și de desfătare, pentru păcatele mele.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Vai, ticăloase suflete ! Pentru ce te-ai asemănat Evei celei dintâi ? Că ai căzut rău și te-ai rănit amar; că te-ai atins de pom și ai gustat cu îndrăzneală dobitocească mâncare.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

În locul Evei celei simțite, făcutu-s-a mie Evă înțelegătoare cugetul cel cu poftă trupească; arătându-mi cele dulci și gustând pururea din băutura cea amară.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

După dreptate s-a lepădat Adam din Eden, nepăzind o poruncă a Ta, Mântuitorule. Dar eu ce voi pătimi, nebăgând seamă totdeauna de cuvintele Tale cele de viață.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

A Treimii:

Treime, Ființă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de deasupra mea lanțul cel greu al păcatului și, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de umilință.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Născătoare de Dumnezeu, nădejdea și folosirea celor ce te laudă pe tine, ridică de deasupra mea lanțul cel greu al păcatului și, ca o Stăpână, curată, mă primește pe mine cel ce mă pocăiesc.

Și iarăși Irmosul cel dintâi, în loc de Catavasie, o dată. Așa facem la toate cântările.

Irmosul: Ajutor și acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El; Dumnezeul Părintelui meu și-L voi înălța pe El, căci cu mărire S-a preaslăvit.

Cântarea a 2-a:

Irmosul: Ia aminte cerule, și voi grăi și voi lăuda pe Hristos. Carele a venit din Fecioară cu trup. (de două ori)

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Ia aminte cerule, și voi grăi pământule, primește în urechi glasul celui ce se pocăiește față de Dumnezeu, și-L laudă pe Dânsul.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Ia aminte, Dumnezeule, Mântuitorul meu, cu ochiul tău cel blând și-mi primește mărturisirea mea cea călduroasă.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Greșit-am mai mult decât toți oamenii, însumi am greșit Ție; ci Te milostivește, Mântuitorule, ca un Dumnezeu spre făptura Ta.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Chip făcând grozăviei patimilor mele, cu pofte iubitoare de dezmierdare, mi-am stricat frumusețea minții.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Viforul răutăților m-a cuprins, Milostive Doamne; ci ca lui Petru, tinde-mi și mie mâna Ta.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Întinatu-mi-am haina trupului meu, și mi-am spurcat podoaba cea după chipul și după asemănarea ta, Mântuitorule.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Întunecatu-mi-am frumusețea sufletului cu dulcețile poftelor, și cu totul, toată mintea, țărână mi-am făcut.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Ruptu-mi-am acum veșmântul cel dintâi, carele mi l-a țesut mie Ziditorul din început, și pentru aceasta zac acum gol.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Îmbrăcatu-m-am în haină ruptă, pe care mi-a țesut-o mie șarpele cu sfătuirea, și mă rușinez.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Lacrimile desfrânatei, Îndurate, și eu le vărs înaintea Ta; milostivește-Te spre mine, Mântuitorule, cu îndurarea Ta.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Căutat-am spre frumusețea pomului și mi s-a amăgit mintea, și acum zac gol și mă rușinez.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Lucrat-au pe spatele mele toți începătorii răutăților, lungind asupra mea fărădelegea lor.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

A Treimii:

Pe Tine unul, Dumnezeul tuturor, în trei Fețe Te laud; pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una ești prealăudată, roagă-te cu dinadinsul, să ne mântuim.

Irmosul: Ia aminte cerule, și voi grăi și voi lăuda pe Hristos. Carele a venit din Fecioară cu trup.

Cântarea a 3-a:

Irmosul: Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întărește mintea mea. (de două ori)

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Foc de la Domnul plouând oarecând, a ars Domnul dedemult pământul Sodomitenilor.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

În munte scapă suflete, ca Lot acela, și fugi în Sigor.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Fugi de aprindere o suflete ! Fugi de arderea Sodomului ! Fugi de strălucirea dumnezeieștii văpăi.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Greșit-am Ție singur eu, greșit-am mai mult decât toți, Hristoase Mântuitorule, nu mă trece cu vederea.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Tu ești Păstorul cel bun; caută-mă pe mine mielul, și rătăcit fiind, nu mă trece cu vederea.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Tu ești dulcele Iisus, Tu ești Ziditorul meu; întru Tine, Mântuitorule mă voi îndrepta.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Mărturisescu-mă Ție, Mântuitorule : Greșit-am Ție fără măsură; ci lasă-mi, iartă-mi, ca un îndurat.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

A Treimii:

O, Treime Unime, Dumnezeule, mântuiește-ne pe noi de înșelăciune și de ispite și de primejdii.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Bucură-te, pântece primitor de Dumnezeu; bucură-te, scaunul Domnului; bucură-te, Maica vieții noastre.

Irmosul: Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întărește mintea mea.

Cântarea a 4-a:

Irmosul: Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut, că vrei să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți, și a grăit : Auzit-am auzul Tău și m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne. (de două ori)

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o părăsi, drepte Judecătorule; că de am și greșit eu însumi, ca un om, și mai mult decât tot omul, Iubitorule de oameni, dar ai putere ca un Domn al tuturor a ierta păcatele.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Se apropie, suflete, sfârșitul se apropie, și nu te grijești; nu te gătești. Vremea se scurtează, scoală-te, aproape lângă uși este Judecătorul; ca un vis, ca o floare trece vremea vieții. Pentru ce în deșert ne tulburăm.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Deșteaptă-te o sufletul meu! Ia seama faptelor tale care ai făcut, și le dă pe ele înaintea ochilor tăi; varsă picături de lacrimile tale; spune cu îndrăzneală faptele tale și cugetele tale lui Hristos, și te îndreptează.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

N-a fost în viață păcat, nici faptă, nici răutate, care să n-o fi săvârșit eu, Mântuitorule, cu mintea și cu cuvântul, cu voința și cu gândul, și cu știința; și cu fapta păcătuind, ca altul nimenea, nici odinioară.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Dintru aceasta m-am judecat, dintru aceasta m-am osândit eu, ticălosul, adică din cunoștința mea, decât care nimic nu este în lume mai silnic; Judecătorule, Mântuitorul meu și cunoscătorul, milostivește-Te și mă scapă și mă mântuiește pe mine, robul Tău.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Scara care a văzut dedemult marele între patriarhi, suflete al meu, este arătarea suirii celei de lucrare, și a înălțării gândului. Deci, de voiești să viețuiești cu lucrarea și cu cunoștința, și cu înălțarea gândului, înnoiește-te.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Arșița zilei a răbdat patriarhul pentru lipsă, și gerul nopții a suferit, în toate zilele făcând câștigare, păstorind, trudindu-se și slujind, ca să-și ia amândouă femeile.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Două femei se înțeleg: lucrarea și cunoștința întru gândire. Însă, prin Lia lucrarea, ca pe ceea ce a fost cu mulți copii; iar prin Rahela gândirea, ca pe cea cu multă osteneală. Că fără de osteneli, nici lucrarea, nici gândirea nu se va săvârși, suflete.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

A Treimii:

Nedespărțită în ființă, neamestecată în fețe, Dumnezeu Te recunosc pe Tine, Dumnezeire, una în Treime, ca pe Ceea ce ești întocmai cu împărăția și întocmai cu scaunul; și strig Ție cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cele de sus.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Și ai născut, și ești fecioară și ai rămas întru amândouă cu firea fecioară. Cel ce S-a născut înnoiește legile firii, și pântecele a născut nesimțind dureri. Dumnezeu unde voiește, se biruiește rânduiala firii; că face câte voiește.

Irmosul: Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut, că vrei să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți, și a grăit : Auzit-am auzul Tău și m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a:

Irmosul: De noapte mânecând Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă, și mă îndreptează la poruncile Tale, și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta. (de două ori)

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

În noapte viața mea mi-am trecut pururea, că întuneric s-a făcut mie și negură adâncă noaptea păcatului; ci ca pe un fiu al zilei arată-mă, Mântuitorule.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Lui Ruben asemănându-mă, eu ticălosul, făcut-am sfat necuvios și călcător de lege asupra lui Dumnezeu celui înalt, spurcându-mi patul meu, precum acela al tătâne-său.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Mărturisescu-mă Ție, Hristoase Împărate; greșit-am, ca mai înainte frații lui Iosif, vânzând rodul curăției și al înțelepciunii.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

De cei de un sânge s-a dat, s-a vândut în robie, dulcele suflet cel drept, spre închipuirea Domnului; iar tu suflete cu totul te-ai vândut răutăților tale.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Lui Iosif celui drept și minții lui celei curate urmează, ticăloase și neiscusite suflete, și nu te spurca cu pornirile cele fără pricepere, pururea făcând fărădelege.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

De s-a și sălășluit în groapă oarecând Iosif, Stăpâne Doamne, dar spre închipuirea îngropării și a sculării Tale a fost aceasta; iar eu, ce-Ți voi aduce Ție întru acest chip vreodată ?

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

A Treimii:

Pe Tine Treime Te slăvim, pe unul Dumnezeu; Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Părinte, Fiule și Duhule, Ființă singură prin sine, Unime, Căreia pururea ne închinăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătură, Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce ești nestricată și nu știi de bărbat; și a împreunat luiși firea omenească.

Irmosul: De noapte mânecând Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă, și mă îndreptează la poruncile Tale, și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta.

Cântarea a 6-a:

Irmosul: Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu, și m-a auzit din iadul cel mai de jos, și a scos din stricăciune viața mea. (de două ori)

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Lacrimi din ochii mei, Mântuitorule, și suspinuri dintru adânc curat aduc Ție, strigând inima mea : Dumnezeule, greșit-am Ție, milostivește-Te spre mine.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Înstrăinatu-te-ai suflete, de la Domnul Tău, ca Datan și ca Aviron; ci din toată inimă strigă : Iartă-mă ! Ca să nu te împresoare pe tine prăpastia pământului.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Ca o junice sălbătăcită asemănatu-te-ai suflete lui Efrem; ca o căprioară păzește-ți viața de curse, înălțându-ți cu aripi mintea, cu lucrarea și cu gândirea.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Mâna lui Moise ne va face să credem, suflete, cum că, poate Dumnezeu viața cea leproasă să o albească și să o curețe; nu te deznădăjdui dar, măcar deși ești lepros.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

A Treimii:

Treime sunt, neamestecată, nedespărțită; despărțită după fețe, și Unime sunt din fire unită; Tatăl, zice, și Fiul și Dumnezeiescul Duh.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca și noi; deci, ca pe un Ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăm.

CONDACUL, glasul a 6-lea.

Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârșitul se apropie, și vei să te tulburi. Deșteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea și toate le plinește.

Cântarea a 7-a:

Irmosul: Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu, și m-a auzit din iadul cel mai de jos, și a scos din stricăciune viața mea.

Irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit, Dumnezeul părinților. (de două ori)

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Greșit-am, păcătuit-am și am lepădat porunca Ta; că întru păcate m-am zămislit, și am adăugat rănilor mele, rană. Ci Tu mă miluiește ca un îndurat, Dumnezeul părinților.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Cele ascunse ale inimii mele le-am mărturisit Ție, judecătorul meu. Vezi smerenia mea, vezi și necazul meu, și ia aminte acum la judecata mea; și Tu mă miluiește ca un îndurat, Dumnezeul părinților.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Saul, oarecând, dacă a pierdut asinii tătâne-său, suflete, degrab a aflat împărăția după întâmplare; ci păzește-te să nu greșești, alegând mai cu dinadinsul poftele tale cele dobitocești, decât împărăția lui Hristos.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

David dumnezeiescul părinte, de a și greșit oarecând îndoit, suflete al meu, cu săgeata preacurviei săgetându-se și cu sulița robindu-se pentru pedeapsa uciderii; dar tu cu mai grele lucruri bolești, din pornirile cele din voia ta.

Împreunat-a David oarecând nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat preacurvia cu uciderea; dar îndată îndoită pocăință a arătat. Iar tu, suflete, mai viclene lucruri ai făcut, necăindu-te către Dumnezeu.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

David oarecând a însemnat cântarea, scriindu-o ca într-o icoană, prin care-și mustra fapta care a lucrat, strigând : Miluiește-mă ! Că Ție unuia am greșit, Dumnezeului tuturor; însuți mă curățește.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

A Treimii:

Treime neamestecată, nedespărțită, de o Ființă, Unime Sfântă; lumini și lumină, și trei Sfinte și unul Sfânt, se laudă Treimea Dumnezeu; ci laudă și preaslăvește, suflete, viață și vieți, pe Dumnezeul tuturor.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ție, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărțită, pe Fiul și Dumnezeu, și tu singură ne-ai deschis nouă, celor de pe pământ, cele cerești.

Irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit, Dumnezeul părinților.

Cântarea a 8-a:

Irmosul: Pe Cela ce-L slăvesc oștile cerești și de Dânsul se cutremură heruvimii și serafimii, toată suflarea și zidirea, lăudați-L, Îl binecuvântați și-L preaînălțați întru toți vecii. (de două ori)

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Miluiește-mă pe mine, cel ce am greșit, Mântuitorule; ridică-mi mintea mea spre întoarcere. Primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc; miluiește-mă pe mine, cel ce strig : Greșit-am Ție, mântuiește-mă, nelegiuit-am, miluiește-mă.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Ilie cel ce s-a purtat în car, suindu-se în căruța bunătăților, s-a înălțat ca spre cer oarecând, mai presus de cele pământești. Deci la suirea acestuia cugetă suflete al meu.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Elisei luând oarecând cojocul lui Ilie, a luat de la Domnul dar îndoit; iar tu o, suflete al meu, acestui dar nu te-ai împărtășit pentru neînfrânare.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Curgerea Iordanului, oarecând, a stătut de o parte și de alta prin lovirea cojocului lui Ilie, prin Elisei; iar tu, o suflete al meu, acestui dar nu te-ai învrednicit pentru neînfrânare.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Samariteanca oarecând a primit pe cel drept cu gând bun; iar tu, o suflete; n-ai adus în casă nici străin, nici călător. Pentru aceasta te vei lepăda afară de cămară, tânguindu-te.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Minții celei spurcate a lui Ghiezi, pururea te-ai asemănat, ticăloase suflete; a căruia iubire de argint leapădă-o măcar la bătrânețe. Fugi de focul gheenei, depărtându-te de răutățile tale.

A Treimii:

Stih: Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Părinte, Cela ce ești fără început; Fiule, Cel împreună fără de început; Mângâietorule cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului, Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu și făcător, Treime Unime, miluiește-mă.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Ca niște vopsele mohorâte s-a țesut trupul lui Emanuel, înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce ești porfiră înțelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.

Irmosul: Pe Cela ce-L slăvesc oștile cerești și de Dânsul se cutremură heruvimii și serafimii, toată suflarea și zidirea, lăudați-L, Îl binecuvântați și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmosul: Nașterea zămislirii celei fără sămânță este netâlcuită; rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică, Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te slăvim. (de două ori)

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Mintea s-a rănit, trupul s-a trândăvit, duhul bolește; cuvântul a slăbit, viața s-a omorât, sfârșitul este lângă uși. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face, când va veni Judecătorul să cerce ale tale?

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Adusu-ți-am aminte, suflete, de Ia Moise facerea lumii și toată Scriptura cea așezată de acela; care îți povestește ție de cei drepți și de cei nedrepți; din care celor de al doilea, adică celor nedrepți ai urmat, o suflete, greșind lui Dumnezeu, iar nu celor dintâi.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Legea a slăbit, nu lucrează Evanghelia, și toată Scriptura întru tine nu este băgată în seamă; profeții au slăbit și tot cuvântul celui drept. Și rănile tale, o suflete, s-au înmulțit, nefiind doctor să te vindece.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Pildele Scripturii celei noi îți aduc ție, ca să te aducă pe tine suflete spre umilință. Râvnește dar drepților, iar de păcătoși te leapădă; și îmblânzește pe Hristos, cu rugăciunile și cu postul și cu curăția și cu smerenia.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Hristos S-a făcut om, chemând la pocăință pe tâlhari și pe desfrânate. Suflete, pocăiește-te că s-a deschis ușa împărăției acum și o apucă mai-nainte fariseii și vameșii și desfrânații, pocăindu-se.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Hristos S-a făcut om, împreunându-Se cu mine prin trup și toate câte sunt ale firii, cu voia le-a împlinit, afară de păcat; arătându-ți ție, o suflete, pilda și închipuirea smereniei Sale.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Hristos pe vrăjitori i-a mântuit, pe păstori i-a chemat, mulțimea pruncilor o a făcut mucenici, pe bătrânul l-a mărit și pe văduva cea bătrână. Cărora n-ai râvnit, suflete, nici lucrurilor, nici vieții. Ci vai ție, când te vei judeca !

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Postind Domnul patru zeci de zile în pustie, mai pe urmă a flămânzit, arătând firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi ! De va năvăli asupra ta vrăjmașul, cu rugăciunea și cu postul departe îl gonește de la picioarele tale.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

A Treimii:

Pe Tatăl să-L lăudăm, pe Fiul să-L preaînălțăm, Dumnezeiescului Duh cu credință să ne închinăm, Treimii Celei nedespărțite, Unimii după Ființă; ca unei lumini și luminilor și vieții și vieților, Făcătoarei de viață și luminătoare marginilor.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Cetatea ta păzește-o, preacurată Născătoare de Dumnezeu, că întru tine aceasta cu credință împărățind, întru tine se și întărește și prin tine biruind, înfrânge toată supărarea, robește pe vrăjmași și îndepărtează pe supușii ei.

Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Andreie cinstite și Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă; ca să scăpăm de toată mânia, necazul și stricăciunea și de greșeli să ne mântuim noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.

Irmosul: Nașterea zămislirii celei fără sămânță este netâlcuită; rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică, Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te slăvim.