Tina...cea din tină
Tina...cea din tină Tina, cea din tina pământului-apărută , Tina, cea in tina pământului crescută, Tina, cea de Tine veșnic, iubită, Tina, cea de oameni răi, vorbită, Tina, cea in sufletu-i mare, lovită, Tina, taina cea din veac născută . Tina, cea in tină… aruncată Tina, cea de tată blestemată Tina, cea de mamă neiubită Tina, cea cu mult foc, de toți urâtă , Tina, cea cu inima îndreptată catre țintă . A ales tacerea, ca dorință . A ales tăcerea , ca raspuns, Al tau sa fie drumul, Ea, alegandu-si cerul. Ce este omul, Doamne? Este doar tină , rodul cel din lut! Pe Tina, cea din lut, Acoper-o, Doamne, cu-ndurare, Si-atunci, cand trece prin-cercare, Ca de la tine solie, Sa-i fie mare bucurie. O crunta vijelie i-a biciut viața, Si-a azvârlit-o-n aer, precum un uragan. El, va-narma făptura , spre-a-și nimici vrăjmașii Si cu dreptatea - mplatosata Coif își va pune, dreapta judecată, Sfințenia, si-o va face scut nebiruit Din aspra Sa mânie, o sabie-ascuțită, Si-ntregul univers, porni-va...