- Nasterea Maicii Domnului -

  Sunt eu,  Nu sta la mormântul meu plângând. Nu sunt acolo jos, Nu dorm, dar încă te ador Și sunt eu, o mie de vânturi care dor, Sunt eu, soarele ce strălucește în zăpadă, Sunt eu, lumina soarelui pe grână  coaptă, Sunt eu, ploaia blândă în zi de toamnă, Sunt eu, când te trezești dimineața, Doamnă.  Sunt eu, bătaia rapidă din aripile păsărilor Sunt eu, cel care mă  ridic  Într-un zbor năucitor în cercul stolurilor Sunt eu, lumina blândă a stelelor din noapte, Sunt eu, stea, în lumina lunii și îți dedic Mirosul diafan al merelor coapte Nu sta la mormântul meu plângând! Nu sunt acolo jos,  Nu dorm, dar totuși te ador E simplu... Nu mă mai poți vedea,  Nu mă poti atinge, dar ne vom revedea Oriunde ai fi, eu voi fi mereu acolo Până când vei trece și tu, dincolo, Voi fi vântul ce se joacă ușor prin părul tău... Ploaia care îți atinge ușor pielea  După placul și jocul său  Curcubeul la orizont, care îți oferă  Cele mai frumoase culori în juma' de sferă  Sunt eu, soarele care te încălzeș

  Mi-e dor, De cel ce pentru mine-a pătimit,  Mi-e dor, de Iisus, cel răstignit  Mi-e dor, și caut cu ochii în sus Să răzbat cu privirea, Spre albastrul ochilor lui Iisus,  De Fiul Fecioarei, mi-e dor nespus Mi-e dor, de cel ce pe moarte a răpus. Mi-e dor, De cel ce s-a Înălțat la ceruri Și mi-a lăsat în suflet... geruri, Mi-e dor de tine, Iisus cel flămând,  Ca tâlharul, pe cruce, în Tine crezând,  Mână în mână, porțile iadului sfărâmând Mi-e dor,  De Iisus cel din Rai, Mi-e dor, de tămăduirea ce-o izvorai, Mi-e dor, de viață în veșnicie,  Mi-e dor, de-a îngerilor zburdalnicie. Mi-e dor, Iisuse, când se lasă seară Și lacrimile-ți văd în picuri de ceară  Mi-e greu, să mă așez pe lacrimile Tale Mi-e greu, plângând,  Te văd pe asin, călare,  Si iudele aruncându-ți în cale, petale. Mi-e dor, Iisuse, în nopțile târzii  Mi-e dor, în rugăciuni să te pot simți,  Pe-o  rază de lumină să revii Mântuitor al lumii Ce-ți pot oferi? În jurul meu, e-atâta stricăciune  Și sete de păcat  Încât, te rog