Pustia din lume

 

Să se știe, prieteni și vrăjmași, 

Sufletele mele, toate dragi, 

Că în duh pustnicesc,

În lume fiind, cu bucurie viețuiesc.

În priveghere, Doamne, fiind,

Și în pustia din lume trăind, 

În fața fățărniciei, păcătoasă, zâmbind, 

Buna Ta legiuire, Iisuse, 

Te rog, să-mi așezi ca un zid.

În orice loc și latură de m-aș afla

Dă-mi, Doamne, trezvie,

Ca și când aș fi în munte, pustie,

Stai de veghe la ușa inimii mele,

Ucide sau alungă, cugetele viclene.

Mintea să-mi cobori în chip smerit,

În biserica inimii, făclie aprinsă, 

În pustiul acestei lumi muribunde 

Care atâta amar și chin, ascunde. 

Pustia din lume, în care trăiesc, 

Cu Tine pe cale și rugăciuni, biruiesc, 

Ești adăpostul în pustia lumii rea,

Veghetor nelipsit, tăria mea.

Și voi fi în lume... în afara lumii,

Pustia? ...se lumește !

Nici eu nu mă voi vedea în lume,

Nici lumea nu se va vedea în mine!

Și lumea?... se pustiește!

Versuri 

Maica Filoteea 

maicafiloteea08@gmail.com