Ești,

 

Pruncule, Iisuse Hristoase, 

Hrana sufletelor celor păcătoase,

Nemărginit de tainic și adânc 

Încerc să te cuprind, dar sunt atât de mic.

Cu mintea, am încercat,

Și n-am reușit

Nemărginirea să-ți cuprind,

Dar, nu m-am prăbușit !

Cu suflet, smerit și umilit, 

Te-am căutat mereu, să știi,

Și-n iesle, te-am găsit 

Și-am reușit...

Ești !

Că nu poți, să nu Fii !

Vei veni! 

Că nu poți, să nu Vii !

Ești, ai fost și vei Fi,

Te aștept, ai promis, vei veni .

 

Că nu poți, să nu Fii,

Că nu poți, să nu Vii,

Că frica mea de păcat,

E în mine, n-a plecat,

Lup flămând care-a urlat,

Crezând, că e acolo cu-n rost ?

Îl voi ține, pe lup,  doar în rugă și în post !

Când vin valuri să mă îngroape, 

Nu înot ușor, prin ape, 

Nu-i ușor, dar nu-i nici greu,

E drum lung, alături de Dumnezeu. 

Vă îndemn, cu stăruință:

Să trăiți după credință  !

Știu, nu-i ușor, dar, nu-i nici greu.

Să fugiți de necredință !

Să n-adormiți, fără căință,

Că nu-i nimic, nimic, mai rău.

Versuri 

Maica Filoteea, păcătoasa