Și Împăratul...plânge!
Și Împăratul...plânge!
Floarea-ți verde, salcie sfîntă,
Azi, pentru Fiul Împărat,
Lasă-ți mîțișori să plângă,
Peste-o săptămână, fi-v-a-ncununat.
Aș vrea, Iisuse, să-ți fi putut aduce
Ramuri de salcie culese-n zori.
Cand Tu, intrai triumfător, Iisuse,
În Ierusalim, blând, trist, pătimitor,
Și noi, urma să fim neiertători .
Cunună de spini, pe fruntea-ți pură,
Iudei ți-au indesat,
Iar sub salcia pletoasă
Maica Sfântă-a suspinat,
Cu inima infrântă și zdrobită
De lângă Crucea Ta, nu a plecat.
Și-n ceasul cel din urmă al vieții Tale,
Prietenului Tău, Ioan,
Pe Maica Preasfântă, ai încredințat.
Dumnezeul îndurării, îngenunchez-naintea Ta,
Încredințandu-ți, ceasul din urmă al vieții mele,
Iartă-mă, in lacrimi te rog, nu mă îndepărta.
Așteaptă-mă, cu brațele-ți deschise,
Care-au fost Întinse, rănite, pe Crucea-ți grea.
Pentru Lumina Sfântă a Învierii,
Iisus Hristos, pe un asin,
Coboară azi, în cetatea Ierusalim,
În glasuri dulce de copii și-n osanale
E sărbătoarea de Florii.
Și Împăratul...plânge !
Iar tu, creștine,
În fața morții tale, de care te-înspăimânți,
Vei cauta o cale, pe care să te-avânți.
E sărbătoare și mult joc,
E cânt, și-n vorbe, osanale.
Ierusalim, Ierusalim,
Respins-ai tu, iubirea,
Și-a-l păcii, dar sublim.
Primit-ai dar, nenorocirea,
Și-a-l morții chin.
Dă-mi mângâierea Ta, Iisuse,
Veni-vor vremuri grele.
Aruncă peste hău, un pod,
Și prinde-mă-n al Tău năvod,
Ieșind, ca crinul din noroi,
Eu, cea care-am primit Cuvântul,
Întru viață, voi părăsi pe veci, mormântul.
Filoteea, monahia păcătoasă,
25.04.2021
Comentarii
Trimiteți un comentariu