Și Împăratul...plânge!
Intrarea în Ierusalim, Mănăstirea Orata Și Împăratul...plânge! Floarea-ți verde, salcie sfîntă, Azi, pentru Fiul Împărat, Lasă-ți mîțișori să plângă, Peste-o săptămână, fi-v-a-ncununat. Aș vrea, Iisuse, să-ți fi putut aduce Ramuri de salcie culese-n zori. Cand Tu, intrai triumfător, Iisuse, În Ierusalim, blând, trist, pătimitor, Și noi, urma să fim neiertători . Cunună de spini, pe fruntea-ți pură, Iudei ți-au indesat, Iar sub salcia pletoasă Maica Sfântă-a suspinat, Cu inima infrântă și zdrobită De lângă Crucea Ta, nu a plecat. Și-n ceasul cel din urmă al vieții Tale, Prietenului Tău, Ioan, Pe Maica Preasfântă, ai încredințat. Dumnezeul îndurării, îngenunchez-naintea Ta, Încredințandu-ți, ceasul din urmă al vieții mele, Iartă-mă, in lacrimi te rog, nu mă îndepărta. Așteaptă-mă, cu brațele-ți deschise, Care-au fost Întinse, rănite, pe Crucea-ți grea. Pentru Lumina Sfântă a Învierii, Iisus Hristos, pe un asin, Coboară azi, în cetatea Ierusalim, În glasuri dulce de copii