Mama, Maria mea de pe Pământ
Mamă, Maria mea, de pe Pământ !
Mirajul apusului de seară,
Lumina candelei coboară,
Mamă, pe chipul bun și blând,
În a uitarii rugă, un psalm sfânt.
În lumea uitării, mamă, ești tu
Inima grea, de grele mreji cuprinsă
Ai vrut cândva, ca și copilul tău
Să fie ofranda trimisă,
Candela-ți aprinsă, către Dumnezeu.
Cu doina psalmilor, mamă, inimioară,
Fetița ta, scumpa ta comoară,
Crucea să își poarte
Până la moarte,
Crucea să slăvească
Pe drumul mântuirii,
Și-al milostivirii,
Pașii ei să crească.
V-am cerut iertare și binecuvântare,
Nu erai încă, în deplină uitare !
Cu dragoste, binecuvântare mi-ați dat,
Pe voi, pe toți cei dragi, am lăsat,
În brațele Domnului m-am aruncat,
Călugărița Filoteea, m-au botezat.
La un an, tata, la Domnul a plecat.
Iar, tu, privighetoare mamă,
Ofranda-ți către cer trimisă,
Pe-a ta, Maică Filoteea, ai uitat.
Mamă, mintea-ți în uitare-i rătăcită,
Ești mereu tristă și nefericită !
Mamă, chipul meu drag,
Înnourat în lacrimi și gânduri cenușii,
Ochii tăi, albaștri,
Privesc, acum, alte zări și aștri.
Mama, 79 de ani, Maria mea de pe Pământ, își duce Sfânta Cruce a uitării, a suferinței bolii Alzheimer.
Privighetoarea cântecului copilăriei mele, glasul ți s-a stins, tăcerea te-a cuprins.
Maica Filoteea, păcătoasa
0737 537 691
maicafiloteea08@gmail.com
Comentarii
Trimiteți un comentariu