- Nasterea Maicii Domnului -

  +++++++++++++++++++++ Să nu uitați, dragii mei, niciodată,  Că rana pricinuită de oameni odată  E locul prin care pătrunde  Lumina, Iubirea și Harul, Dragostea lui Dumnezeu și Darul. Voi, iertați-i pe toți  Și lăsați-i în voia Sa cea sfântă, Ridicați-vă, nu stați cu inima frântă ! Că Iude, ce-au cerut atunci să-L răstignească, N-au cum, acum, să vă iubească. Nu trăiți în pofte, ambiții și plăceri, Luptați, pentru Cer s-adunați averi, La Dumnezeu, privirea să vă fie ațintită,  Nu cheltuiți in van, nici cea mai mică clipă!  Asta vom ajunge: tină, lut, Într-un veșnic, etern absolut, Uitați prin țintirime Oase goale, albe, mulțime,  Unii, demult oale și ulcele,  Alții, sfinți, moaște, părticele. Versuri Maica Filoteea

  Mamă, Maria mea, de pe Pământ ! Mirajul apusului de seară,  Lumina candelei coboară,  Mamă, pe chipul bun și blând, În a uitarii rugă, un psalm sfânt. În lumea uitării, mamă, ești tu Inima grea, de grele mreji cuprinsă  Ai vrut cândva, ca și copilul tău  Să fie ofranda trimisă, Candela-ți aprinsă, către Dumnezeu. Cu doina psalmilor, mamă, inimioară,  Fetița ta, scumpa ta comoară,  Crucea să își poarte Până la moarte, Crucea să slăvească  Pe drumul mântuirii, Și-al milostivirii, Pașii ei să crească. V-am cerut iertare și binecuvântare, Nu erai încă, în deplină uitare ! Cu dragoste, binecuvântare mi-ați dat,   Pe voi, pe toți cei dragi, am lăsat,  În brațele Domnului m-am aruncat,  Călugărița Filoteea, m-au botezat. La un an, tata, la Domnul a plecat. Iar, tu, privighetoare mamă,  Ofranda-ți către cer trimisă, Pe-a ta, Maică Filoteea, ai uitat. Mamă, mintea-ți în uitare-i rătăcită,  Ești mereu tristă și nefericită ! Mamă, chipul meu drag,  Înnourat în lacrimi și gânduri cenușii, Ochii

  Spre pomenire și mijlocirea iertării!  Nu le-am așezat într-o lădiță s-au cutie. Stau grămadă în filele Psaltirei Proorocului David sau în filele Psaltirei Maicii Domnului.  Și sunt mii de suflete scrise, care mă așteaptă zilnic. Noapte de noapte. În liniște și pace, așteaptă rugăciune, mijlocire către Domnul, spre iertare. Suflete vii, suflete adormite, laolaltă, scrise aici. Așteaptă, ca milostivul Dumnezeu, să  reverse  asupra lor iubirea Sa, cu sănătate, ridicare din pacate, bucurie, peste inimi amărâte. Sau iertare de păcate peste suflete adormite și odihnă veșnică, cu drepții, în loc cu verdeață, acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin ci viață fără de sfârșit.  Viață de călugărie, cu mii de suflete pe brațe.  Din moartea vieții, spre Viață veșnică, spre Lumina lină a Învierii.  Îngenuncheați, și rugați-vă pentru mine, Filoteea, păcătoasa.  Bogdaproste, Maria mea, Crinul cel din cer !  ,, Moartea nu contează. Am trecut pe malul celălalt, Nimic mai mult. Am rămas