Paradox

Paradox

Văzusem odată un nebun

Așa mi s a părut, oricum,

Care trăgea viața, ca și-o carte, 

După el, prin colbul de pe drum.

Îl oprește un curios trecător 

Și îl întreabă, rugător :

De ce trage viața, ca pe-o carte,

Și nu o împinge, că se poate

Dacă la a vieții carte-i pune roate?!

Nebunul, îi răspunde senin:

- Ce e, frate, aproapele meu, mai bine?

Să trag cartea vieții

Prin colbul drumului, după mine,

Sau să o împing, de la spate

Pe roți sau fără roți, 

Măi, aproapele-mi frate?

Ironia sorții, omului pe pământ? 

Să trăiască sănătos și bolnav 

De lume,

În același praf al enigmaticului  timp !

Un paradox, nenorocit, 

Să trăiești și sănătos și bolnav 

În acelasi, al lumii, enigmatic  timp, 

Ori Crucea mormântului 

Prin colbul cimitirului 

Pe umeri, într- o veșnicie ducând, 

Ori Crucea vieții, 

Pe umeri ridicând 

Îngenuncheat,  în rugăciune,

Cu mâinile goale, Crucea  împingând.

Interesant, cum bolile astea prezentate

Două Cruci, 

Cu sânge sfânt, binecuvântate,

Ne aduc, a vieţii carte în realitate.

Maica Filoteea, păcătoasa 

07.10.2022