Paradox



Paradox


Văzusem odată un nebun

Așa mi s a părut, oricum,

Care trăgea viața, ca și-o carte, 

După el, prin colbul de pe drum.

Îl oprește un curios trecător 

Și îl întreabă, rugător :

De ce trage viața, ca pe-o carte,

Și nu o împinge, că se poate

Dacă la a vieții carte-i pune roate?!

Nebunul, îi răspunde senin:

- Ce e, frate, aproapele meu, mai bine?

Să trag cartea vieții

Prin colbul drumului, după mine,

Sau să o împing, de la spate

Pe roți sau fără roți, 

Măi, aproapele-mi frate?


Ironia sorții, omului pe pământ? 

Să trăiască sănătos și bolnav 

De lume,

În același praf al enigmaticului  timp !

Un paradox, nenorocit, 

Să trăiești și sănătos și bolnav 

În acelasi, al lumii, enigmatic  timp, 

Ori Crucea mormântului 

Prin colbul cimitirului 

Pe umeri, într- o veșnicie ducând, 

Ori Crucea vieții, 

Pe umeri ridicând 

Îngenuncheat,  în rugăciune,

Cu mâinile goale, Crucea  împingând.

Interesant, cum bolile astea prezentate

Două Cruci, 

Cu sânge sfânt, binecuvântate,

Ne aduc, a vieţii carte în realitate.


Maica Filoteea, păcătoasa 

07.10.2022

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Canon de umilință către Domnul nostru, Iisus Hristos, Mantuitorul

Rugăciune de mijlocire

Rugăciunea Brâul Maicii Domnului