Pacate

 



A vietii poarta, ramane incuiata ?
A vietii clipa, ramane inrobita ?
A vietii zile, raman intunecate ?
A vietii noapte, ramane in pacate ?
Iar aste pacate, le luam cu noi, in moarte !
Azi, in poarta mi-a batut Fecioara !
A intrat usor si m-a chemat.
Pe-alaturea ma veseleam eu, cu pacatul,
Maria, Preacurata, a-nchis poarta,
Si mahnita, a plecat.
Mi-a batut in usa si-al Sau Fiu,
A intrat, si-atat de bland
El m-a strigat.
N-a auzit, sufletul meu ca sa-i raspunda,
Si rastignind-ul, iar pe Cruce, a plecat.
Intr-o seara, plin de lumina alba,
Mi -a fost trimis, Ingerul – de sus
Dar, eram plecata tot asa, pe-aproape.
Neprimind nici un raspuns,
Si-a strans aripile si ... s-a dus .
Iaca, in suflet, imi batea Vrajmasul
Eram dusa departe, marturisind
Pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfant.
Dar, linistit, s-a-ntins pe trupu-mi
Si-a asteapta inca, neobosind.
Maica Filoteea,
07.01.2021

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Canon de umilință către Domnul nostru, Iisus Hristos, Mantuitorul

Pustia din lume

Mama mea,