Pacate
A vietii poarta, ramane incuiata ? A vietii clipa, ramane inrobita ? A vietii zile, raman intunecate ? A vietii noapte, ramane in pacate ? Iar aste pacate, le luam cu noi, in moarte ! Azi, in poarta mi-a batut Fecioara ! A intrat usor si m-a chemat. Pe-alaturea ma veseleam eu, cu pacatul, Maria, Preacurata, a-nchis poarta, Si mahnita, a plecat. Mi-a batut in usa si-al Sau Fiu, A intrat, si-atat de bland El m-a strigat. N-a auzit, sufletul meu ca sa-i raspunda, Si rastignind-ul, iar pe Cruce, a plecat. Intr-o seara, plin de lumina alba, Mi -a fost trimis, Ingerul – de sus Dar, eram plecata tot asa, pe-aproape. Neprimind nici un raspuns, Si-a strans aripile si ... s-a dus . Iaca, in suflet, imi batea Vrajmasul Eram dusa departe, marturisind Pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfant. Dar, linistit, s-a-ntins pe trupu-mi Si-a asteapta inca, neobosind. Maica Filoteea, 07.01.2021