- Nasterea Maicii Domnului -

  Iubirea nu e răsplată Iubirea nu e o răsplată. Să nu privim iubirea, juridic şi psihologic. Iubirea lui Dumnezeu, poate fi simţită şi trăită de om, mai mult sau mai puţin. Și în funcţie de asta, zice el, că este iubit mai mult sau mai puţin. “Cântăreşte” iubirea, în funcţie de felul în care el ca om, primeşte iubirea şi o întrupează. Dumnezeu este desăvârşit, dăruieşte toată iubirea, dar vasul în care primește omul iubirea, poate fi mai deschis sau mai închis. El, Dumnezeu, este Cel care iubeşte în noi. El, Dumnezeu, este Cel care ne dă puterea să ne rugăm. Dar, noi suntem cei ce simţim şi mărturisim prezenţa şi lucrarea Lui, în funcţie de mărimea şi profunzimea vasului. Să ne lărgim vasul inimii, oferind lui Dumnezeu spre vindecare şi sfinţire, mereu mai profund şi mai onest, tot ceea ce simţim şi trăim. Pe noi înşine şi toată viaţa nostră. Şi să nu uităm că făgăduim să ne dăm Lui şi “unii pe alţii”. Calitatea iubirii la un om sănătos duhovniceşte, este că iubirea se distribuie

  ,, Mai opriți-vă din cale, Fraților întru Hristos, Și uitați-vă cu jale La mormântul meu, de jos. Ca și voi am fost odată, Dornic pentru bunul trai. Iar acum, în groapă..iată, Sunt pământ și putregai. Despre multe ale vieții Nu cunoaștem ce va fi, Dar necruțătoarea moarte Știm precis că va veni. Viața este ca și roua, Ca un vis înșelător, Repede se dă perdeaua Către veacul viitor. Nu uitați, la rugăciune, Pe cei duși de lângă voi. Că și voi mâine, poimâine, Veți veni aici, la noi !! '' Autor necunoscut

  6.08.2018 Drumule, m-ai dus in lume, Mi-ai dorit, tu, zile bune. La un capat de pamant, Toate se duc, rand pe rand. Drumule, unde ma duci, De acum pana atunci ?! Anii zboara, n-ai ce face Drumule, te rog, te-ntoarce. Tineretea a trecut, Multe-n lume am vazut. Eu, cu multi am stat la masa, Si vreau sa ma-ntorc acasa. De straini m-am saturat Drumule, ma du in sat !!! La casuta parinteasca, Unde vor sa infloreasca, La batrani mei parinti, Nepoteii, cei cuminti. Si cuminti, si iubitori, Crescuti de bunicii lor. Du-ma drumule, la poarta Imbracata-n frunzi de vie, Ca sa-mi intilnesc o soarta, Din a mea copilarie !!! Unde, drumule, m-ai dus De nu văd nimic în sus?! Numai ape şi ninsori Imi îneacă ochii-n zori. Peste drumul meu de-acum, Se aşterne, un alt drum. Si mă tem, mă tem mereu Că aceasta, nu sunt eu. Ci, e firul de pământ Care mi-a intrat în gând ! Autor, Maica Filoteea

  Iata  ca, trimit acum spre cei care vor citi, nu doar cuvintele mele. Trimit bucati din sufletul meu. Din anul 2006, ofer voluntar ajutorul meu ( sub diferite forme), celor aflati in diverse situatii. Ajutorul umanitar si social, nu numai ca se face…intai, se simte. Am intins candva, o mana. Spre a fi ajutata. Si oameni cu suflet mare mi-au oferit ajutorul lor.    Peste ani, alti oameni aflati in furtuna vietii mi-au cerut mie, o mana de ajutor. Am intins o mana, de data asta ajutand, si asa mi-am pus sufletul meu si al celor din echipa mea, in palma celui care  s-a aflat in furtuna. Si am adus raze de soare.   De ce l-am ajutat? Sa vada si el culoarea vietii, sa-i facem furtuna mai calma . Multe persoane m-au intrebat de-a lungul celor zece ani de activitate in domeniul ong-urilor, – de ce  sa ajut ? ; de ce ajuti, tu ?       De ce sa ajuti ? – Ca sa rupi tacerea, sa  spargi peretii cu care iti impartasesti secretele, ca sa arati si altora ca : poti, daca iti doresti,  sa mori